Opinii

Când vezi un număr proaspăt dintr-o revistă şcolară, îndată îţi vine gândul că era cândva o modă, o efervescenţă a publicaţiilor scoase la nivel preuniversitar, sau chiar gimnazial. Iar acolo unde există perseverenţă şi continuitate, faptul e admirabil.

Până la actul istoric din dec. 89, când totul a luat-o razna în această ţară, forţa de muncă ocupată era de 14 mil. de oameni, majoritatea regăsindu-se în industrie şi în agricultură. Fiecărui cetăţean român, după absolvirea studiilor, i se oferea un loc de muncă şi un acoperiş deasupra capului, noţiunea de muncă nefiind una abstractă, ea fiind principalul mijloc cinstit al existenţei, al canalizării şi mobilizării energiilor creatoare, de creare a valorilor morale, spirituale şi materiale care au menţinut liniştea şi pacea socială chiar într-un regim dictatorial.

Un recent sondaj de opinie privind alegerile prezidenţiale, îl vede pe primul loc pe Victor Ponta cu 32% din opţiunile de vot, secondat de Crin Antonescu cu 25%, Mihai Răzvan Ungureanu, 20%, Cătălin Predoiu, 9%, Elena Udrea, 8%.
Aşadar prima poziţie a dreptei, exceptându-l pe Crin Antonescu pe care nu-l vad de nici o culoare, este ocupată de MRU, cu 20 de procente. Este o lovitură serioasă pentru PDL, personal pentru Vasile Blaga şi marele său protejat C. Predoiu. Partidul este în continuare scindat, dovadă cele 8% ale Elenei Udrea, foarte aproape de Predoiu.

Se spune că “nu-I pădure fără uscături”.

Încă din anii 70 ştiam de revista de la Chişinău „Literatura şi arta”. O găseam la redacţia Editurii Dacia Cluj-Napoca.

Deunăzi am păţit ceva pe seama acestui verb (bineînţeles că nu el este de vină), ceea ce mi-a provocat câteva aduceri aminte.

Aşa spunea părintele Arsenie Boca iar acum, în aceste timpuri, această vorbă de înţelepciune este mai valabilă ca niciodată. În traducere liberă asta înseamnă că într-o minte opacă, limitată, înfricoşată, plină de frustrări totul devine opac şi de neînţeles. Dintr-o formă strâmbă n-o să iasă ceva drept!

* Pa aleea castanilor, Beclean, în timp ce mă îndreptam spre gară, (era dimineaţa) am trăit o stare de amuzament neaşteptat . Un tânăr călugăr, îmbrăcat, desigur, în veştmintele specifice, retras spre partea de gazon a străzii, vorbea la telemobil. Ceva mai încolo, a trecut pe lângă mine o ţigăncuşă straşnic de frumoasă, îmbrăcată în straiele lor specifice; vorbea la telemobil. După câteva clipe a apărut pe alee un tătic cu o fetiţă, probabil o ducea la cămin; fetiţa vorbea la telemobil.

Iniţial, mă gândeam la titlul „Dezmăţ matern”, apoi la „Nesimţire maternă nesimţită”. Dar, coroborând o secvenţă (pe care o s-o descriu îndată) cu faima contrariantă a unor primari din ţară, am hotărât titlul de mai sus.
Am străbătut nişte meridiane ale Europei şi Americii, dar niciodată nu mi-a fost dat să văd o recentă scenă dintr-un restaurant de la noi.

În momentul de faţă dreapta românească se află într-un punct crucial, alegerile europarlamentare şi cele prezidenţiale din 2014 bat la uşă, iar dreapta trebuie să-şi precizeze drumul, ori merge unită la bătălia alegerilor, cu şanse reale de victorie, ori merge fărâmişată de atâtea orgolii şi în acest caz va ajunge într-un pnct mort.