Opinii

Multe legende s-au ţesut despre marele savant artist şi gânditor renascentist (n.1452-d.1519), autor al unor picturi –nu multe- dar cu adevărat faimoase: „Fecioara din grota de pe stânci”(Vergine delle rocce), „Gioconda”, „Sfânta Ana”, „Giovanni”(Ioan)”,”Pruncul” „Cina cea de Taină”. Convins de geniul său, cu un an înainte de moarte notează în însemnările sale două cuvinte cu vibraţia bronzului: „Io continuero” (Voi dăinui).

Ion merge la o cunoştinţă pe care n-o mai văzuse de mult. Se gândea pe drum că ar fi trebuit s-o anunţe, însă lăsă până la urmă lucrurile să fie cum s-or întâmpla să fie. Ajunse la poartă, apăsă soneria de câteva ori, dar nu se ivi nimeni. Numai din fundul curţii, un dulău mare se sculă bătrâneşte şi se apropie liniştit de poartă. Punându-şi labele pe poartă zise:
-Stăpânul nu-i acasă.
De spaimă, Ion se dădu repede-n urmă, mai-mai să cadă pe spate de uimire.
-Pentru Dumnezeu, dar tu vorbeşti în loc să latri? Să latri nu poţi?

Senatorul PNL Tudor Chiuariu, fost ministru al Justiţiei, vine cu un amendament trăznet, adică vrea ca orice persoană fizică să fie obligată a se prezenta în faţa unei comisii parlamentare, la cererea acesteia.

Am luat cunostinta cu profund dezgust de acuzatiile frizand absurdul pe care anumite publicatii, prin articolele „de scandal” comandate sau preluate in dispretul unei minime deontologii profesionale, fara a se informa din mai multe surse sau a lua in discutie pozitia tuturor „partilor” implicate, - deci, evident de rea credinta si urmarind cu totul alte scopuri decat cele demagogic si ipocrit invocate - mi le aduc sub forma unor alegatii si calomnii, cat si prin afirmatiile neadevarate si neverificate facute prin intermediul unui Comunicat de presa al Filialei Cluj al USR, urmare a unui alt

E obişnuit pentru un drapel naţional alăturarea cuvântului „înălţare”; sau ridicare. Desigur, pe catarg.

-Domnu,să vă curăţesc zăpada prin curte? întreabă tânărul de la poartă.
-Nu-i nevoie! Mi-am curăţat-o singur....Ai venit şi târziu. De ce n-ai venit a doua zi după ce a nins, nu acum?

Lumea doarme sau picoteşte. La ce să te uiţi? Prin hublouri se zăresc doar nesfârşitele întinderi ale Oceanului Atlantic. Undeva în depărtări răsărise luna umplând întunericul apelor cu o firavă cărare de argint. Lumina e scăzută, pentru ca cei care vor să închidă ochii să nu fie deranjaţi. Un domn stă gânditor, închizând uneori ochii, apoi privind iar.. Se vede că nu se lipeşte somnul de el, deşi stă cumva într-un cot, poate într-o încercare timidă de a închide şi el geană peste geană.

Motivul acesta al banilor care stau să-şi povestească aventurile a fost ilustrat cu strălucire de Vasile Alecsandri în splendida sa proză „Istoria unui galbân şi a unei parale”. Scriitorul picotea de somn, gata să adoarmă, în timp ce veşmintele lui şi alte obiecte erau împrăştiate prin cameră. Aproape de el, pe ceea ce am numi o noptieră, se afla o cutie cu tot felul de bani: zloţi polonezi, franci, galbeni de aur şi între aceştia şi o para românească.