Opinii

În farmacie intră o bătrânică aşa, cam de vreo şaptezeci de ani.
-Doamna farmacistă, v-aş ruga să-mi daţi nişte tablete de acid acetilsalicilic...
- Adică aspirină...
-Da, maică şi un blister de metoxiclordietilaminometilbutil aminoacritină.
-Adică antimalariant.
-Aşa, dragă, că mereu le uit numele.
* *
Un român şi un ungur în trenul accelerat. Ungurul prveşte plăcuţa inscripţionată de sub geam şi-l întreabă pe român

-Dragostea e oarbă. Căsătoria îi repară omului vederea.
- În vin e puterea, în bere –sănătatea; în coniac distracţia, în apă microbii.
-Soţia mi-am cunoscut-o întâmplător. Nu pot învinui pe nimeni.
-Dacă întrebi ceva pe un filozof, după ce ţi-a explicat tot, nu mai ştii ce l-ai întrebat.
-Nu-ţi băga în cap toate fleacurile. Nu-ţi mai rămâne loc pentru prostie.
-Oamenii cu mulţi bani se împart în două: apăraţi de poliţie şi căutaţi de poliţie.

Într-un cabinet medical intră un pacient între două vârste, se aşează cuviincos la invitaţia doctorului, iar apoi, întrebat de acesta de ce problemă suferă, zice:
-Dom’ doctor, femeia mea mă înşeală.
- Ian-auzi! se miră compasional medicul. Neplăcută situaţie, dar nu ne mirăm cu lumea de azi... Cum v-aş putea ajuta? Doriţi să vă fac trimitere la un psiholog sau doar vreţi să vorbiţi cu mine?

Ajuns în tunelul de la baza muntelui, însoţit de acea făptură bizară, dură, înfricoşătoare, după ce nu reuşi să se împotrivească la cele ce bănuia că-l aşteptau, mai înaintă şi văzu „după vreo sută de metri, un ţinut întunecat, luminat de flăcări ce ieşeau din pământ. „Pe aproape o văzui pe nana Floarea şi o întrebai:
-Nană Floare, ce-i aicea?
-Apoi, Gavrilă, ăsta-i iadul care mă aşteaptă pe mine şi pe tine.

Bărbatul care ne va povesti uluitoarele întâmplări prin care a trecut s-a născut într-o comună din judetul Satu-Mare şi s-a obişnuit să-şi câştige „pâinea cea de toate zilele” ca lemnar şi zidar, construind case prin felurite locaţii unde era chemat împreună cu Ion, fratele lui. Destin comun, s-a căsătorit, a avut patru copii. Ultimul său copil -o fetiţă- avea în momentul întâmplărilor patru anişori. Putem spune la prezent-„are”- fiindcă omul ce stă în faţa noastră şi povesteşte, trăieşte şi acum şi îşi deapănă uluitoarea, incredibila poveste.

Criticul literar Nicolae Manolescu îşi aduce aminte că „Mama mea, incapabilă să spună pe dinafară o poezie şi fără să aibă un spirit religios pronunţat, ni-a recitat, dpă ce ieşise din închisoare, „As-noapte IISUS” a lui Radu Gyr, Atât de mult o impresionase...”
Prigonit în timpul vieţii, duşmănit încă după moarte, Radu Gyr este –după modesta-mi opinie- un adevărat ”Eminescu al spaţiului concentraţionar”, iar poezia pe care v-o propun are ceva din mireasma prozei lui Dostoievski:
„As-noapte IISUS mi-a intrat în celulă.

De cum s-a prăbuşit comunismul în ţărâna istoriei, unii au încercat să scoată la iveală poeţii care au călărit Pegaşii literari şi ţinuţi în umbră de „rejimul” trecut, în sensul că dacă te-ai bătut de un perete, ferindu-te, te baţi la fel de bine de celălalt. E vorba de un Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ioanichie Ioanid, Traian Dorz, Nicolae Baciu ş.a. Efortul e lăudabil, dar cum lumea fusese ţinută-n întuneric prea mult timp, acum se simţea deranjată de prea multa lumină şi clama: „mai stngeţi măi din becuri!”

E sau nu definitoriu cuvântul „haloimăs” pentru România de azi? Adică: învălmăşeală, harababură, brambureală, vălmăşag, amestecătură?
Desigur, întrebarea mea este retorică.
Intr-un text care nu-şi permite să fie …cearceaf, mă opresc la două aspecte ale haloimăsului.

Deputatul Remus Cernea, cel cu părul strâns coadă la spate vine cu o năzdrăvănie, pentru a ieşi în evidenţă cu o iniţiativă şoc, un proiect de lege privind reglementarea parteneriatului civil între persoanele de acelaşi sex, cu alte cuvinte să se dea undă verde căsătoriilor între bărbaţi şi căsătoriile între femei. Politicianul Puiu Haşoti pe care personal nu-l apreciez ca politician, are o reacţie firească. „Homosexualii sunt oameni bolnavi. Homosexualitatea nu este o stare firească, nu este o relaţie naturală.”

Iată şi ultimele trei strofe din poezia „Ridică-te,Gheorghe, ridică-te, Ioane!” a lui Radu Gyr(1905-1975) (pe numele său adevărat Radu Demetrescu, fiul actorului Coco Dumitrescu), versuri despre care spuneam că sunt „nitroglicerină curată” şi pentru care regimul comunist l-a condamnat pe poetul-gazetar la moarte. Numita moarte a fost comutată apoi în 25 de ani de închisoare, din care poetul a executat şase:
„Aşa ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane