Opinii

Reorganizarea teritorială a României este un subiectmultm mai complex decât pare la prima vedere. Subiectul revine, din când în când, în spaţiul public şi este atins doar electoral. În primul rând, el suscită interes pentruminoritatea maghiară şi se constituie în mijloc de presiune şi şantaj asupra guvernelor în jurul uneiidei. Organizarea administrativă în forma actuală, instituită în anul 1968, este concepută după modelulfrancez al “polilor de creştere”. Ea nu mai corespunde nevoilor actuale ale administraţiei Uniunii Europene, estecostisitoare şi lipsită de vigoare.

Nu cred ca mai exista vreun dubiu pentru orice om de bun simţ, ca îndelung-truditorii noştri slujitori fac ce fac,si iar îşi dau in petec! Pe zi ce trece, constat cu tot mai puţină uimire ca mai sus-amintiţii se metamorfozează în veritabili promotori ai teatrului absurd, reducându-l astfel, pe Eugen Ionesco la dimensiunile minuscule ale unui cirac al acestui gen literar. Însă, una este a reduce la absurd ceva, aşa, ca vorba, şi cu totul alta este sa proclami absurdul,ca litera de lege.

De trei mii de ani ori poate dintru începuturile lumii, Iericho a fost locuit. La intersecţie de drumuri comerciale, viaţa înflorea, oamenii simpli erau bogaţi, iar bogaţii nespus de bine o duceau. Când a venit Iosua, discipolul lui Moise, cu oştile sale, a aflat- şi evreii s-au înspăimântat văzând- ziduri înalte de cetăţí care parcă atingeau cerul. Cum să cucereşti o astfel de cetate, când ei nu aveau nimic din armele de asalt: scări, berbeci, catapulte?

Apăi dacă ajunserăm şi noi în UE, pentru ce să nu vadă şi el un restaurant din acelea unde bogaţii lumii se simt ca-n rai? Se spune că acolo te servesc cu absolut tot ce-ţi doreşti. Pus un pic la punct, ca nu cumva să-l întoarcă din drum personalul, pentru motive de „costumaţie”, cum auzise că se-ntâmplă uneori, cu toată democraţia cu care se fălesc, intră şi se aşeză civilizat la o masă.
-Monsieur, cu ce vă servim? Un aperitiv? zice ospătarul venit prompt la clientul nostru.

Împăratul pădurii, măria-sa leul, şi-a cumpărat într-o bună zi maşină. Dată fiind funcţia şi veniturile domniei sale, îşi luă un „Ferrari fiorino-5oo”- un autoturism trăznet, din acelea cu suspensii magnetice şi dotări încât ne stă mintea în loc de uimire. Iar de frumoasă, nu mai spunem, fiindcă toate animalele din pădure, chiar şi furnicile întorceau capul după ea când au adus-o în faţa somptuosului bârlog al majestăţii sale, leul. Acum, când noi povestim, măria-sa dormea fericit, sforăind uşor.

Auzim zilnic despre atâtea fărădelegi, dar şi de eforturile incredibile ce le fac autorii acestora de a scăpa de pedeapsa din lume, socotind că astfel totul s-ar încheia. Conştiinţa, amorţită(anesteziată) un timp, se va ridica împoriva făptuitorului, luându-i liniştea, bunul de mare preţ al omului. Poate-mi veţi spune zeci de cazuri de răufăcători care scapă justiţiei omeneşti şi mor în patul lor. De fapt acesta e cazul cel mai grav, fiindcă de pedeapsa lui Dumnezeu nu pot scăpa. Orice pedeapsă(puniţiune) de pe pământ are un sfârşit, dar din bolgiile iadului nu mai e scăpare...

Adam şi Eva sunt, după Tăbliţele unei forme de la Sumer, linii genetice hibride reptiliano-umane.
Urmaşii se pare că provin din constelaţia Lyra, Pleiade şi Aldebarau, iar strămoşii – zei – reptilieni din constelaţia Draco, Sirius sau Orion.
La începuturile omenirii, în urmă cu milioane de ani, omul a fost creat prin clonare genetică, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, a zeilor, a noastră!

Auzim zilnic despre atâtea fărădelegi, dar şi de eforturile incredibile ce le fac autorii acestora de a scăpa de pedeapsa din lume, socotind că astfel totul s-ar încheia. Conştiinţa, amorţită(anesteziată) un timp, se va ridica împoriva făptuitorului, luându-i liniştea, bunul de mare preţ al omului. Poate-mi veţi spune zeci de cazuri de răufăcători care scapă justiţiei omeneşti şi mor în patul lor. De fapt acesta e cazul cel mai grav, fiindcă de pedeapsa lui Dumnezeu nu pot scăpa. Orice pedeapsă(puniţiune) de pe pământ are un sfârşit, dar din bolgiile iadului nu mai e scăpare...

Ar trebui ca, după o vreme, după secole de convieţuire, să înţelegem, în pofida lucrurilor evidente ce ne separă, să acceptăm că avem mult mai multe lucruri ce ne unesc.
Poate, înainte de toate, faptul că şi unii şi alţii suntem oameni, suntem posesori de raţiune şi ştim, dacă ştim, că înţelepciune se naşte din acceptare.