Opinii

Dinotdeauna, prin firea mea, fără să-mi exercit voinţa, gândurile şi simpatia mi-au fost mereu alături de cel mai slabi sau nefericiţi, de popoarele mai smerite. Eram elev în clasa a V a şi învăţam despre Imperiul roman şi războaiele purtate cu cartaginezii. Colegul meu de bancă şi prieten, Mihai Măgeruşan (alintat „Dodo”de familie şi colegi) mă întrebă intempestiv într-o pauză: „Vasilică, tu cu cine ţii? Cu romanii sau cu cartaginezii?” / „Cu cartaginezii, cu Hannibal!”.

- Da un’te duci, vecină?
- La magazin...
- Auleo! La magazin!La magazin merg şi eu. Ce faci la magazin?
- Cumpăr nişte carne.
- Şi eu! Ia uite! Ce fel de carne? Că şi eu cumpăr carne...
- Da’ nişte carne de vită.
- De vită şi eu. Ce bine ne asemănăm: eu vită, tu vită...
- x x

E o clasă, a IX-a, de la Colegiul Naţional „Petru Rareş”, Beclean, care face română şi latină cu mine.
Într-o zi am văzut o elevă, cu bluză albă şi un papion la guler.
Bianca ! am exclamat, ce bine îţi şade aşa.
A doua zi, la aceeaşi clasă au mai apărut două fete cu papion şi un băiat. Entuziasmul meu a sporit, cu un potop de laude.
Peste două zile mai toţi elevii mei purtau papion.

„Doar omul prost sau plin de trufie poate să aibă îndrăzneala de a spune că între HRISTOS şi alţi mari bărbaţi ai istoriei sau întemeietori de religii ai putea pune semnul egalităţii”- spune Nicolae Velimirovici, Apostolul Serbiei.

Stimate D-le Gaureanu
Va multumesc pentru amplul Dvs. comentariu la adresa articolelor mele,publicat in ,,Rasunetul’’din 07.02.2013. Este un comentariu fara accente pasionale,inteligent si educativ. Ma onoreaza aprecierile pozitive ale Domniei-voastre prin care,cred eu,ma supramonetizati.

Stimaţi „touarăşi” cititori şi cititoare, suntem în sala de şedinţe a Biroului Poltic al Partidului Muncitoresc Român din sediul Comitetului Central al Partidului. Azi e 1 aprilie ale anului 1965, dar suntem comunişti şi nu ne temem de păcăleli sau alte superstiţii. Duşmanul de clasă e slab, ce a mai rămas din oasele lui abia i-am dat drumul din gherlele patriei, aşa că socialismul a învins şi nu ne temem de nimeni.

Dintre toate fiinţele cunoscute, singura care dispune de potenţialitatea genetică pentru a fi educată este omul. Celelalte vieţuitoare nu au fost ‘’proiectate’’ cu o astfel de disponibilitate; ele pot fi doar cel mult, domesticite. Este adevarat - fie vorba intre noi - că uneori, oamenii au o tangentă comună cu ‘’rubedeniile’’ lor biologice: pot fi imblânziţi. Dar asta este o altă discuţie. Metodele abordate pentru educare şi cele folosite pentru domesticire sunt două tipuri de ‘’modus operandi’’ diferite.

Tocmai discutam la clasă despre trei noţiuni: persoană, personalitate şi personaj.
Ioan Moldovan, alias Irimuc, nu mai e persoană de câteva zile, fiindcă s-a dus „la loc cu verdeaţă””.
Fiecare colectivitate umană - sat, oraş-, îşi are oameni care, indiferent de profesie, se disting prin comportament civic, agreat de oamenii din jur, de-a lungul vieţii lor. Aşa a fost ”Nelu Irimuc.” Chiar discutam recent cu el despre această poreclă sub care e (era) cunoscut în Beclean. Simplu: e un diminutiv de la înaintaşul său, care se numea Irimie.

Excepţionala pildă a „omului de neam mare plecat într-o ţară îndepărtată spre a-şi lua împărăţia şi apoi să se întoarcă”, cerând socoteală robilor săi lăsaţi acasă, conţine –arătam- istoria întregii umanităţi, istoria mântuirii. În această vreme „a harului”, fiecare trebuie să căutăm să ne câştigăm mântuirea, aceasta fiind obţinută prin credinţa în IISUS, primind jertfa Lui la Golgota şi întăriţi spre o viaţă nouă cu cele şapte Taine ale Bisericii.

„Dar cetăţenii lui îl urau”...zice Stăpânul „de neam mare” şi au trimis solie în urma lui să spună: ”nu vrem ca acest om să împărăţească peste noi.” „Cetăţenii” sunt acel Israel care împreună cu conducătorii săi resping pe Mesia, refuzându-i demnitatea de împărat şi Fiu al lui Dumnezeu, numindu-l simplu: „acest om”. Desigur că „solia” nu are niciun efect, nu se ţine cont de răutatea „cetăţenilor”. Apoi, împăratul se întoarce şi cere socoteală robilor săi, pentru darurile încredinţate (minele).