Opinii

Mulţi se miră peste poate, cum a fost şi este posibil ca un Apostol, patriarh, episcop sau preot să sufere de necazuri sau boli, când lor li s-a dat putere ca prin rugăciune să vindece şi să ajute bolnavi şi necăjiţi. „Adică şi dumneavoastră?” zicea mirată o profesoară către preotul care aştepta răbdător la consultaţia medicală la Şieu-Odorhei prin anii ’70... Desigur, vorbea din prea puţina cunoaştere şi credinţă.

Alexandru, cel zis „al Tessalonicului” a trăit spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, când ţinuturile greceşti se aflau sub crâncena asuprire otomană. Tânăr fiind, învăţase limba turcă mai mult spre a se proteja (aşa numita „protecţie lingvistică” într-un mediu ostil), dar pe încetul, adolescentul fu atras de tinerii turci, care l-au convins să devină musulman, părăsind Legea creştină. Chiar şi azi, mulţi se înşeală (precum Roberto Baggio, Madona sau alţii) zicând: lasă, că doar e acelaşi Dumnezeu şi al islamului şi al Vechiului Testament şi al nostru.

Umorul este de factură creştină, spunea părintele academician Dumitru Stăniloae. Băşcălia este de tradiţie comunistă. Râde de tot. Nu poţi râde de orice. Arta trezeşte omul din fiară. Creştinismul este ca limba română, nu este facultativ şi nici obligatoriu. Pur şi simplu există. Misticismul este o lumină, o altă lumină.

Li Xi-fueng este o chinezoaică de 95 de ani. În ultima vreme se lovise cu capulm în cădere, de ceva şi nu se prea simţea bine. Mă rog ....şi vârsta, astfel că vecinul ei, Chen Quing-wang n-a mai văzut-o ieşind din casă. S-a dus să vadă ce e cu ea. A aflat-o fără suflare, prăbuşită. Astfel fiind, se făcură pregătiri să o înmormânteze. Procurară un sicriu şi o aşezară acolo, urmând ca după obiceiul de acolo, să o întoarcă în pământul în care ne întoarcem toţi.

Mulţi se miră peste poate, cum a fost şi este posibil ca un Apostol, patriarh, episcop sau preot să sufere de necazuri sau boli, când lor li s-a dat putere ca prin rugăciune să vindece şi să ajute bolnavi şi necăjiţi. „Adică şi dumneavoastră?” zicea mirată o profesoară către preotul care aştepta răbdător la consultaţia medicală la Şieu-Odorhei prin anii ’70... Desigur, vorbea din prea puţina cunoaştere şi credinţă.

Din mărturiile scripturistice, patristice, istorice şi arheologice, reiese, categoric, că Biserica creştină a practicat de la început înmormântarea ca unică metodă de tratare a rămăşiţelor pământeşti. Aceasta corespunde învăţăturii Bisericii despre trup şi datoriile faţă de el, trup care trebuie să se descompună în pământul din care a fost luat, fără intervenţie forţată şi autoritară a omului în natura creată de Dumnezeu. Însuşi trupul Mântuitorului a fost înmormântat.

Anotimpul cel mai dorit pentru adulţi, când vor să se copilărească, este iarna (asta, în ciuda frigului, poleiului şi a altor inconveniente, care sporesc cu înaintarea în vârstă). Cine nu recunoaşte aşa ceva înseamnă că dârdâie de ipocrizie sau răutate. La vârsta mică existenţa are cel mai înalt farmec: bulgăreala, săniuşul, patinajul, fulgul cel mare prins pe limbă, căderea în nămeţi şi, mai cu seamă, sărbătorile Crăciunului, colindele, darurile, sorcova, pluguşorul. Dar cel care domină toate cele este fabulosul Moş Crăciun.

Pentru început daţi-mi voie să vă urez un AN NOU, cu sanatate, împliniri multe şi griji puţine. Iubirea, înţelepciunea, încrederea şi generozitatea să vă călăuzească paşii în acest an 2013.
Acum, la început de an-2013, vă mărturisesc sincer, că trebuie, ca noi toţi românii, să pornim cu drag şi mare îmbărbătare, a face lucruri bune şi în interesul naţiunii.
Mă gândesc în primul rând şa şcoală şi la slujitorii ei, pentru care trebuie să ne luptăm să-i repunem în drepturile lor fireşti.

În ediţiile ziarului „Răsunetul” din 11 şi 20 decembrie am publicat două articole în care făceam referire la faptul că România a devenit ţintă a terorismului, a acestor angajaţi ai morţii, care condamnă toate popoarele care cutează să nu le împărtăşească… ideologia.

Plictisit de lătrăturile de pe unele posturi TV , privind componența guvernului și a Parlamentului, ale altor broderii de Sus ale puterii, m-am oprit pe un post Tv, unde tocmai prindeam un reportaj despre o familie nevoiașă din județul Vrancea (din zona unde Vasile Alecsandri a preluat de la Russo celebra baladă „Miorița”).
Nevoiașă ? Puțin spus.
E vorba de o mamă și doi copii. Despre soț/tată nu am aflat ce e cu el.