Opinii

Constat că aceasta e întinderea vocală a locatarului de la Cotroceni. Graţie lui, limba română s-a îmbogăţit cu un verb nou: a hăhăi. Nu l-a cunoscut nici Decebal nici Cuza nici CarolI nici măcar pelticul de Ceauşescu. A hăhăi, ca sinonim pentru a râde. Deocamdată nu e de găsit în dicţionar, dar, dacă Elena Udrea ajunge la cârma acestei ţări, s-ar putea ca...
Atunci când cetăţeanulu Traian Băsescu se află într-o stare de lejeritate lăuntrică de tip mahala sau îşi disimulează nervozitatea de corăbier, el hăhăie

-A cincea oară vin la dv. cu problema asta căreia nu-i pot da de capăt!
-A, dumneavoastră sunteţi domnul cu păpădiile!
-Da! Am folosit şi combinaţia aceea de atrazin cu ierbicid elveţian şi alaltăieri, păpădiile au răzbătut la suprafaţă, tocmai când mă felicitam că problema lor e rezolvată definitiv. Am obosit şi am ajuns să le urăsc.
- Vă mai rămâne o soluţie totuşi, după părerea mea, soluţia cea mai bună şi care într-adevăr vă rezolvă definitiv.

„Veşnicia s-a născut la sat” spunea Lucian Blaga. Iar Liviu Rebreanu adăuga, „La noi, singura realitate permanentă inalterabilă, a fost şi a rămas ţăranul.” Ţăranul n-are nume, ei se numesc între ei oameni, ţăranul român nu este ţăran ca la alte popoare, pentru că ştim de la Rebreanu că „suntem şi vom fi totdeauna neam de ţărani”, aşadar ţăranul n-are nume deoarece nu este nici funcţie, nici breaslă, nici clasă, ci însuşi poporul român. Sau dacă vreţi o definiţie, ţăranul este „terranus”, cultivatorul şi ostenitorul pământului în relaţie ancestrală cu ţărâna şi cu ţarina sa.

În decembrie 1989, nu puteau gazetele, adică „vocea poporului” să pomenească numele lui Ceauşescu fără să spună „odiosul”, „dictatorul”, fără să aprobe cu toată gura împuşcarea lui, procesul ruşinos ce i s-a făcut. Acum, după douăzeci de ani, un larg sondaj făcut de ziarul „Adevărul” prin care se cerea să se desemneze cel mai de seamă conducător al românilor, n-a fost desemnat niciun rege, fiindcă a fost mizeria-n floare în vremea lor şi cu înfricoşate răscoale, şi nici alţii, ci tocmai „odiosul” Ceauşescu. Că’z da proşti i-ai mai răbdat, Doamne!

Orice revizuire a Constituţiei ar trebui să pornească de la referendumul din noiembrie 2009, o modificare a Legii fundamentale care nu ia în considerare voinţa poporului exprimată prin referendum, este greşită şi nedemocratică. Nu poţi ignora articolul 1 din Constituţia României, care precizează foarte limpede că suveranitatea este a poporului, se exprimă prin aleşi sau în mod direct prin referendum.

Pentru orice popor, funcţia principală a limbajului folosit este cea de comunicare.Dacă operăm cu distinctia necesară intre popor si populaţie, atunci vom conveni că poporului ii este proprie comunicarea superioară dintre indivizii care îl compun, prin utilizarea unui limbaj articulat; pe cand, populaţiilor le sunt specifice formule inferioare de comunicare, neintelectualizate. In general, termenul de „populatie” se preteaza la starea de „turmă”, „haită” etc. ,care implică apartenenţa la un areal dat in stuctura ecosistemică.

Foarte tentantă provocarea revistei (ne)Mişcarea Literară, referitor la lectura în totalitarism. Dar de ce „avatar”? Dragi nuşfeleni, puneţi mânuţa pe dicţionar, apropo de cuvântul „avatar”: În religia indiană înseamnă încarnarea divinităţilor în oameni sau animale. Conotativ, „avatar” înseamnă transformare neprevăzută (şi chinuitoare) în evoluţia cuiva, metamorfoză, etapă a existenţei.

Pentru ce vor fi căutând unii locuri de groază artificială, când lumea are atâtea urâţenii şi fapte ce înspăimâtează....n-am înţeles. Probabil dintr-un exces de bine, fără a şti că fragilele stări benefice se transformă uşor în spaime, precum de repede se schimbă vremea prin Noua Zeelandă. În fine!
Un astfel de castel amenajat spre a îngrozi se află şi în judeţul nostru, din păcate, în Pasul Tihuţa, de cei care cred că prin jocuri periculoase pot câştiga ceva bun.

Precum am enunţat în titlu, un mare bogătaş avea o fată frumoasă foarte şi ţinea la ea ca la copilul unic. Dar, cum se întâmplă –voia lui Dumnezeu- ea se îndrăgosti de un băiat foarte simpatic, drăguţ de tot, smerit, credincios şi cu bun simţ, dar sărac. Zadarnic a încercat tatăl fetei s-o despartă de feciorul ăsta care nu era decât un coate-goale, dacă e să spunem adevărul. Sau poate tocmai din pricina acestei opoziţii, iubirea lor s-a întărit mereu, încât au hotărât chiar să se căsătorească.

Prăpăstiile munţilor au farmecul lor, dar reprezintă şi capcane neaşteptate. Duritatea stâncilor, accesul dificil, ploile sau zăpada au generat destule drame. Un astfel de temerar iubitor de excursii montane a alunecat şi a căzut într-o prăpastie. Au fost alertate organele de salvare montană şi acum au ajuns pe buza hăului. Unul mai cu glas îşi face mâinile pâlnie la gură şi semnalizează vocal:
-Salvamontul şi Crucea Roşie... au sosiiit!1 Salva...mon..tul şi Crucea Roşie au sosit!!