Opinii

-M-ai insultat ademenindu-mi soţia! -zice mânios foarte domnul conte. Unul din noi trebuie să moară. Te provoc la duel, dacă ai onoare! -mai adaugă, aruncând tradiţional în faţa baronului mănuşa. Pe mâine dimineaţă! Reprezentanţii mei şi ai domniei voastre vor stabili locul. Ce alegeţi? Sabia sau pistolul.
-Sabia,domnule!
-Foarte bine! Eu pistolul!...
x x

Zice-se că un brunet care se declara de dincolo de Dunăre, de la bulgari, a şutit o sumă mare de bani de undeva, dar a fost înhăţat de poliţia română şi acum îl luau la întrebări spre a vedea unde şi-a ascuns banii, în încercarea de a-i recupera. A fost chemat un alt ţigan, Lăcătuşu, care să cunoască limba romani şi astfel să traducă ce va auzi de la impricinat.
-Zi, măi, nu mă mai ţine naibii aici degeaba, unde-ai ascuns banii?
-Nu am ascuns nimic. Nu eu...
- Tradu ce-a zis! se răsti poliţistul către Lăcătuşu.

Psihologii spun că atunci când un om se hotărăşte să ucidă pe un alt om, în sufletul lui îl socoteşte ca un fel de vită, devalorizându-l, dar după ce-şi duce la îndeplinire diavolescul plan, deodată îşi dă sema de înfricoşătorul păcat şi că s-a rupt de pământ şi de cer. Victima îi terorizează conştiinţa şi somnul zi şi noapte şi ”realizează că de fapt s-a omorât pe sine” –spune Nicolae Velimirovici- Apostolul Serbiei.

Mărturisesc incă de la inceput,că scrierea acestui articol mi-a fost inspirată de revizionarea unui film mai vechi,al cărui titlu era ‘’Tăntălăul şi gogomanul’’.Atunci,de mult,cand l-am urmarit intaia dată,m-a amuzat şi m-a binedispus.Acum,văzandu-l in reluare,nu mi-a mai generat aceeaşi stare relaxantă deoarece asocierile pe care le-am făcut cu ‘’personajele’’principale ale randurilor de fată,mi-au lăsat un gust amar,asemenea unei pungi de fiere strivită intre molari…

Creatorul a sădit în fiecare fiinţă umană un misterios judecător, foarte sever, pentru a ne spune dacă acţiunile noastre, comportamentul nostru este corect. Ceea ce este ciudat e că el nu vrea să ne stânjenească libertatea, ne lasă în acţiune, dar ulterior, ca un adevărat judecător se ridică şi ne declară culpabili sau dându-ne o stare benefică. Vom încerca să dovedim aceste afirmaţii prin două cazuri de oameni sfinţi deosebiţi, fiindcă pe măsura sfinţeniei şi conştiinţa este mai activă.

 
De multe ori m-am întrebat cum este posibil ca un mecanism decizional să poarte în el germenii blocajului, neputinţei şi al lipsei de operativitate.
Acest lucru l-am simţit în Consiliul Judeţean pe timpul încercării de completare a locurilor rămase libere prin demisia celor care au fost validaţi ca senatori şi deputaţi. Există victorii a la Pirus sau victorii care te vulnerabilizează mai mult decât te întăresc, dar văd că în politică există şi victorii care pot crea disfuncţii mai grave decât o înfrangere.

Ştim cu toţii că UDMR a rămas din nou „corigentă” la obligaţia unei atitudini cinstite şi corecte în problema steagului secuiesc, arborat ca a unui stat, nu numai în ţinutul unde locuiesc secui, ci până şi în Ungaria. O provocare la care românii au răspuns cu toleranţa lor excesivă, iar voi, ca cetăţeni ai României aţi tăcut!

Bunul simţ pe care nu-l aveţi, nu v-a dictat vouă ca măcar tăcerea s-o lăsaţi astfel să nu continuaţi provocările.

Fiecare dintre acestea au patru etaje. Iată, noi însoţim astăzi o doamnă, spre a face un reportaj. Înregistrăm.
Doamna urcă la etajul I, unde scrie categoria de bărbaţi pe care poţi s-o alegi. BĂRBAŢI CARE AU UN LOC DE MUNCĂ.
-Ei –îşi zice Doamna- e foarte bine să ai un loc de muncă, mai ales pentru o familie. Dar mai sus ce-o fi?
La etajul II: BĂRBAŢI CARE AU UN LOC DE MUNCĂ ŞI SUNT ROMANTICI.
- Ei, aici e şi mai bine. Ce frumos e să ai un bărbat romantic! Dar să vedem ce oferă etajul de mai sus, totuşi. E o şansă, nu?

Deţinutul proaspăt eliberat stă singur, liniştit şi priveşte la televizor, seara. Deodată, se aude un ciocănit cam aspru, cum răsună la începutul Simfoniei a V a a lui Beethoven.
Omul aleargă un pic speriat la uşă, iar când deschide, iaca, o fiinţă ciudată foarte-foarte:
-Eu sunt....Moartea.
-Ah, ce m-am speriat! zice omul, liniştindu-se. Am crezut că e poliţia şi o fi venit iar să-mi pună în cârcă cine ştie ce!
x x