Opinii

Dragă „Realitatea”, îţi mulţumesc că exişti! Ai adus un suflu nou în prezentarea vieţii din România şi acesta este un MERIT INCONTESTABIL! DAR: în tumultul activităţii noi, cu forţe mai tinere şi avântate, ai pierdut din vedere importanţa păstrării măsurii şi corectarea continuă a greşelilor. În plus şi faptul că eşti un post al românilor! Permite-mi, ca dovadă că te admir şi te respect, să-ţi fac şi unele critici, alături de relevarea meritelor.
1. Prezinţi cu exactitate cele bune şi cele rele din ţară. Dar uneori exagerezi: De exemplu:

Eram bucuros de participarea la acest simpozion itinerant, întâi de toate pentru că în „geografia mea interioară” rămăsese o singură zonă din jurul hotarelor României necunoscută „pe viu”: Cernăuţi, Herţa, Edineţ, care compun un vechi spaţiu românesc.

Recent, la un post de televiziune, renumitul avocat Lucian Bolcaş, cândva mâna dreaptă a lui Corneliu Vadim Tudor în Partidul România Mare, afirma, aiuritor, că Parlamentul României face legi şi tot el le şi interpretează. Că Parlamentul face legi, ştim, dar că le şi interpretează tot el, asta nu mai ştim, ştie doar domnul Bolcaş care ne spunea că chestia aceasta se învaţă în primul an de facultate.

Era cam aşa vara, la ţară, de n-ai fi ştiut să spui dacă e seară sau amurg. Aerul se răcorise şi oamenii ieşeau pe uliţe din bucuria de a vedea iar şi iar locul unde trăiesc în diferitele faze ale zilei ori pentru a întâlni chipul dumnezeiesc al unui alt om (cum se exprima Robinson Crusoe a lui D. Defoe), cu care să schimbe o vorbă sau măcar o privire. Căci noi nu suntem ca lupii, să trăim singuratici.
Ion şedea pe podeţ, când observă pe Gheorghe venind spre el:
-Bă, fraie-mieu, nu vii cu mine la crâşmă să tragem o răchie?

Teologii de pretutindeni, dar şi ceilalţi care citesc splendidele parabole (pilde) narate de Domnul IISUS, sunt uimiţi de frumuseţea şi profunzimea învăţăturilor transmise. Una din cele mai faimoase, care s-a constituit ca temă pentru pictori şi scriitori, muzicieni, este parabola despre fiul risipitor Ceea ce se comunică prin cuvânt - Rembrandt a ilustrat-o prin culori, într-un tablou faimos, întitulat: „Întoarcerea fiului risipitor”.

Nu societăţile care se succed pe scena istoriei sunt neapărat păcătoase ca sistem, ci indivizii care le formează, fiindcă oameni răi la suflet găsim din belşug în toate vremurile –din vremea sclavagismului până-n democraţiile de azi.. Depinde în ce tabără a vrut fiecare să se situeze.

Amici de nedespărţit, Iţic şi Ştrul intră într-un magazin. Târguiesc ce târguiesc, apoi ies amândoi în stradă.
- Fii atent! zice Iţic, scoţând din buzunar trei ciocolate. Le-am şutit ...de la domnul cu magazinul. Artă, măi Ştrul, artă!
- Ia vino cu mine înapoi în magazin, să-ţi arăt eu nu artă din asta, ci magie autentică!
Intră amândoi iarăşi de unde ieşiră, iar Ştrul zice adresându-se vânzătorului:
- O ciocolată „Monaco”, please!
Ştrul o ia şi o mânâncă repejor. Apoi:
-Please, încă una!

1. Oare Lucifer era bun sau rău pentru Umanitate?

Zilele trecute, mai reci decât temperatura obişnuită la această dată calendaristică mi-a îndreptat paşii spre Piaţa Decebal, acolo unde legume, fructe şi alte produse sunt la îndemâna oricărui bistriţean. În ziua cu pricina o surpriză deosebită, un covor uriaş, un covor extraordinar de frumos, ţesut din flori de toate culorile, flori pregătite pentru Ziua LUMINAŢIEI de la 1 noiembrie.

După cele mai noi cercetări mişcarea fizică este mult mai eficientă în păstrarea prospeţimii mintale decât exerciţiile de memorie sau alte jocuri mintale.
În spatele tulburărilor de memorie şi gândire din etapa vârstei a treia, de cele mai multe ori stă procesul natural de atrofiere a creierului, care poate fi redus semnificativ prin exerciţii fizice ale corpului.