Opinii
Duminică a avut loc o uriaşă explozie solară ce face parte din maximul activităţii soarelui, ce are loc o dată la câteva sute de mii de ani!
Prin urmare, ”preşedintele jucător” (destul de târziu am înţeles ce se înţelege prin ”jucător”; adică cel care se face că este ceea ce nu este în stare să fie) a găsit soluţia de supravieţuire pentru necăjitul popor român. Mesajul recent este acesta: Dacă vreţi ”să trăiţi bine”, plecaţi din ţară, iar cei care sunteţi deja peste hotare, rămâneţi acolo, fiindcă aici n-am cum să vă asigur un trai decent.
Fiindcă iarba cresuse mare prin curte, am hotărât să iau coasa. Nu coasa părinţilor şi bunicilor, a străbunilor (despre care aduce aminte şi Liviu Rebreanu într-o naraţiune:”Un ţăran cumpără o coasă”). Deşi am două din acestea în şură, folosesc una electrică, un „Viking-700”, adică de 700 de waţi, puternică îndestul. Am ajuns şi sub balconul dinspre curte unde a răsărit…un piersic. Tânăr, din primăvară. Plăpând şi neştiutor, dar cu podoabă de frunze foşnitoare. Peste trei ani trebuie să mă tem eu să nu dau cu coasa-n el, dar acum e fragil ca un miel vegetal ce este.
Cartea ”Familiile din Năsăud în anul 1869. Contribuţii de demografie istorică” (2010) e exemplară pentru ceea ce înseamnă valorificarea documentelor de arhivă. Autorii ei – Ioan Bolovan, Adrian Onofreiu, Viorel Rus – au scos din latenţa şederii amorfe, de pe rafturile Serviciului Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, acte din vechimea secolului 19, cercetându-le, prelucrându-le cu o acribie ştiinţifică uimitoare, încât, împreună cu studiul introductiv, legenda simbolurilor, anexele, ilustraţiile, indicile familiilor a rezultat un tom de peste 48o de pagini.
TRANSCENDEREA FERICIRII se intitulează una din cărţile lui Serghei Nikolaevici Lazarev, pe marginea căreia am notat câteva gânduri ce mi-au venit în minte în timp ce am citit-o. Ca şi în alte dăţi, am observat cum facem parte din Mintea Universală şi că unii dintre noi, chiar dacă nu ne cunoaştem fizic, gândim la fel, însă exprimăm în alt mod gândurile şi intuiţiile sau simţămintele noastre.
,,E lung pământul. Ba e lat, / Dar ca Săgeată de bogat / Nici astăzi domn pe lume nu-i / Ş-avea o fată, fata lui / Icoană-ntr-un altar s-o pui / La închinat.” Aşa zice badea George al nostru în magnificul poem „Nunta Zamfirei” -poem care ne încânta şi azi, fără ca nemiloasa vreme să-i tocească farmecul. Şi ce nuntă grozavă făcu tac-su ăla, Săgeată bogătanul, nu vă mai povestesc, fiindcă ştiţi. După peţitul de rigoare evident, mai dihai decât pe vremea Penelopei.
Mă tot gândesc în ultima vreme la calitatea jurnalismului din România. Nu sunt prea mulţumit – probabil că se vede (şi) din postările de pe acest blog.
Pe de altă parte, poate că sunt doar cârcotaş. Presa n-a fost niciodată vreun nufăr imaculat plutind inocent pe mlaştini. Presa în general, nu doar cea de pe aici. Nu fac istorie, e la îndemâna oricui să cerceteze trecutul breslei, dar agresivitatea transformată în isterie, căutarea subiectului schimbată în cavalcadă şi umflarea poveştilor până la plesneală n-au fost inventate aici.
Am preluat conducerea Centrului de Sanatate Teaca in anul 2005, in urma sustinerii unui concurs. Aproape nimeni nu mai spera ca acest spital va supravietui. Am iesit din iarna greu, probleme deosebite am avut cu caldura si apa calda.
De când s-a schimbat puterea în Consiliul Judeţean, presa răsuflă mai greu, nu mai are acces în birourile preşedintelui, vicepreşedinţilor, dar povestea aceasta e deja istorie…
Însă uneori, anumite persoane din conducerea judeţului fac exces de zel prin prisma funcţiei pe care o deţin.
Actualitate