Opinii

Nu ştiu cum aş fi putut titra mai corect această însemnare, pentru că nu am pre-tenţia să mă fi adâncit în Constituţia suedeză, să fi consultat vreun om al legii autoh- ton sau măcar să fi citit vreo publicaţie de specialitate. Tot ce este consemnat aici se bazează pe observaţiile cotidine, pe discuţiile cu prietenii şi pe comentariile TV, atât cât se derulau în engleză, pentru că limba localnicilor este greu de priceput, deşi are surprinzătoare asocieri de cuvinte şi expresii cu româna, şi nu numai unde cele două limbi se folosesc de plaja comună a englezei şi germanei.

Cred că foarte mulţi dintre dumneavoastră, dragii mei cititori, aţi văzut filmul “Conan Distrugătorul”. Ei bine, numele acestui film mi-a inspirit şi numele pamfletului pe care îl aveţi în faţă. Mai mult decât atât, numele mi-a fost inspirit de întreaga cariera a celui care este preşedintele vostru. Al vostru că l-aţi ales cu 58% în judeţul şi municipiul nostru. Al meu nu este, nu numai pentru că NU L-AM VOTAT, dar individul care s-a cocoţat în fruntea ţării, nu mă reprezintă în nici-un fel.

Am primit o carte care m-a bucurat, mai întâi că am fost învrednicit cu un asemenea gest şi, apoi, fiindcă volumul vine în întâmpinarea preocupărilor mele pentru etnografia ardeleană: „Galaţi-Făgăraş. Loc de întâlnire a două binecuvântate ţinuturi româneşti”, de Elena Manta (Editura Lux Libris, Braşov, 2010).

Aşa s-a numit colocviul organizat de către Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud şi Primăria Teaca, cu prilejul Zilelor culturale ale Tecii, 24-25 iulie 2010, la care au participat, alături de gazde, prof.

În acest penibil haloimăs politico-economic şi moral se întâmplă şi fapte bune; precum apariţia numărului 4/iulie 2010 al revistei de cultură şi spiritualitate românească TABOR, editată de Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.
Citeşti şi simţi că te tămăduieşti.
Doresc mai întâi să dau nişte explicaţii celor care sunt mai puţin umblaţi prin cărţi de istorie şi prin Biblie.

Închipuiţi-vă, dragi cititori, următoarele scene:
În Germania: o adunare în aer liber la o şcoală de vară a turcilor (dacă ar exista aşa ceva). În prezidiu: 3 turci, care toţi vorbesc doar în turceşte, între care e şi prim-ministrul Turciei. Al 4-lea e preşedintele Germaniei, cu cască la urechi, pentru că nu se scapă nici un cuvânt german! El poate vorbi, doar la sfârşit, stingher şi tradus paralel în turceşte…
În Franţa: o adunare similară cu marocani, vorbind în arabă… tot la o şcoală de vară a lor (ce nu există)!

„Te blestemăm şi totuşi, cu ce sete
Întindem buzele tremurătoare,
Vrăjita-ţi undă iarăşi să ne-mbete,
Viaţă - pururea fermecătoare!”
(Al. Vlahuţă)

Moto:
„Atunci când un jurnalist aduce, cu promptitudine, la cunoştinţa opiniei publice o anumită faptă reprobabilă dintr-un anumit mediu, se cheamă că îşi face bine meseria (!), nu pentru că are ceva personal cu făptuitorul şi/sau cu complicele acestuia”. (Apud: Mihai Lucian Valea – ŞAH LA… PREŞEDINTE – manuscris încă în lucru).

De la căderea Ilionului, cum îi spuneau cei din vechime Troiei şi până ieri după-masă (glumim!), nicio biruinţă omenească ce asocia două părţi n-a fost curată. Ceea ce era glorie pentru unii a însemnat suferinţă, lacrimi şi moarte pentru ceilalţi. Ba şi învingătorii –mai ales cei de pe câmpurile de luptă ale istoriei- aveau parte de acestea, dar în proporţie mai mică.

Instituţiile de învăţământ suedeze sunt delimitate în patru structuri distincte: a) grădiniţele, ocupate cu copii între 2-6 ani (nu există creşe în această ţară); b)„grund skola”(şcoala de bază) – cu două nivele: cel inferior – clasele II-IV – cu un an incipi- ent – nivelul 0 – şi cel superior – clasele V-IX; c)gimnaziul, echivalentul liceului românesc, clasele X-XII(XIII); d)nivelul universitar.