Opinii

Mintea perversă a iudeomasonului în chestiune va fi gândit: „Ia să-i denumim (nu botezăm) noi pe aceia, de etnie tâgănească, romi şi ca să nu-i supărăm pe cei din Roma, capitala Italiei (de cei din România nu-i păsa perversului ăluia) o să-i botezăm oficial „rromi”, cu doi de „r”. A fost primul pas în procesul de deznaţionalizare aparent nonagresivă a românilor. Pasul intermediar, dar cu bătaie lungă a fost inspirat de aşa-zisul „Marele Plan” al zeului suprem ibrit care zice: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământurile!” Şi s-a aplicat!

20 de ani de când această ţară îşi caută drumul pentru a schimba propria-i istorie, din care n-a învăţat nimic, s-au irosit în zadar, furându-se poporului visele la o viaţă mai bună de către cei care, în acest timp, l-au călcat în picioare: politicienii. Parafrazându-l pe Napoleon, care aprecia că „istoria este o minciună asupra căreia ne-am înţeles”, la fel este şi cu politica, deducându-se ideea că prima lecţie de istorie pe care ar trebui să o învăţăm este aceea că oamenii nu învaţă niciodată din istorie.

În mai multe rânduri, în anii 2008 şi 2009, am studiat la Arhivele Naţionale Bistriţa-Năsăud, Direcţia Judeţeană un număr mare de dosare din fondul de documente al Administraţiei Fondurilor Grănicereşti Năsăudene (A.F.G.N.), care cuprinde 4690 de dosare, unele voluminoase, de 400-600 de file şi chiar mai mult. Acest munte este situat la limita de N-E a judeţului Bistriţa-Năsăud cu judeţul Suceava. O parte din munte cu o suprafaţă mult mai mică a aparţinut comunei Şanţ, însă cea mai mare a apaţinut de la 1764 fondurilor grănicereşti năsăudene, act întărit şi la 1863.

Întâmplarea a făcut să-mi parvină în aceeaşi zi o veste dezgustătoare şi un obiect frumos. Vestea se referă la reînfiinţarea unui partid (zis) comunist în România, iar obiectul este un CD cu 23 de piese realizate, până a nu fi strangulat, de către Ioan Luchian Mihalea cu formaţia sa ”Song”. Doamne, ce contrast!.
Despre bolnavii psihici, care au pus la cale un nou PCR, mi-e silă, până la greaţă, să vorbesc; aşa că despre acest fapt patologic am încheiat a mai spune ceva, deci, punct!
Mă răscoleşte însă audiţia CD-ului.

Mi-e dragă revista Cetatea Rodnei şi i-am urmărit destinul de la începuturile ei (acum este în al VII-lea an de existenţă), în efortul de a valorifica, prin tipar, o lume distinctă şi distinsă. Este o publicaţie care şi-a depăşit ezitările sau gafele inevitabile unui debut diletant, ajungând acum de o ţinută remarcabilă prin profesionalism gazetăresc.

Este subiectul de cea mai mare importanţă, care ar trebui să frământe pe toţi membrii şi urmaşii de grăniceri ai Asociaţiei Comunelor Grănicereşti Năsăudene. Această avere uriaşă aparţine în proporţii egale tuturor celor 44 de localităţi, foste grănicereşti în perioada 1762-1851. Ea e reprezentat, reprezintă şi va reprezenta o sursă deosebită de venituri pentru sprijinirea elevilor, studenţilor şi doctoranzilor valoroşi, care au medii la învăţătură de la 8.50 în sus, respectiv calificative foarte bune.

Recenta carte a măiereanului Icu Crăciun – Gânduri pentru prieteni, Ed ER Remus, Cluj-Napoca (cu o excelentă copertă de Lucian Andrei) – mă poartă cu gândul de la Lucian Blaga la Eugen Ionescu (desigur, sunt de păstrat proporţiile valorice între cei trei).

Rar mi s-a întâmplat să văd un om mai neputincios decât Boc. Primul ministru trebuie să fie, în situaţii de criză, omul cu mintea limpede, cu judecata profundă şi penetrantă. Sistemul politic şi societatea, în ansamblu, au generat astfel de lideri caricaturali. Am urmărit comportamentul lui Boc de când natura s-a dezlănţuit, parcă cu gândul să dea o lecţie de aşezare corectă în grila de salarizare a diferitelor profesii. Acest om, care trebuie să pună în funcţiune, in astfel de cazuri, instituţii, mecanisme funcţionale si resurse financiare, nici nu ştie de existenţa lor.

Într-o ţară unde soarele e atât de zgârcit, încât poate să nu apară câteva luni la rând, e un adevărat miracol cum sunt în stare suedezii să-şi păstreze un tonus de o ata- re încărcătură, ca să reziste încercărilor cotidiene. Pentru că şi aici este stres, nu atât din cauza aglomeraţiei din trafic sau a problemelor de serviciu ca la noi, cât mai ales datorită taxelor şi impozitelor deloc neglijabile, a fluctuaţiilor de preţuri, la care se a- daugă această necontenită implicare într-o suită de fenomene naturale capricioase şi implacabile în asprimea şi variaţiile lor.

Nesimţirea naturii vocalizează perfect cu impostura de la cele două palate: Cotroceni şi Victoria. Premierul Boc şi ”ţaţa„ Băsescu (folosesc un cuvânt derivat din replica preşedintelui către o profesoară, când recent a avut curajul să dea nas în nas cu fripturistul său electorat) au luat contact cu sinistraţii din Moldova, în momentul când au simţit că nu mai sunt ouă să le fie trântite între ochi.