Opinii

Aşadar, cum recunoaşteţi şi vă cereţi scuze în scrisoarea pe care mi-o trimiteţi prin întermediul ziarului „Răsunetul” din 12 iunie a.c., m-aţi abordat într-o zi pe stradă. Eu mai adaug, înterogându-mă fără să ştiu cine sunteţi, fără sa vă puneţi deloc problema dacă am dispoziţia necesară, este locul potrivit, ori dispun de timpul necesar pentru a discuta cu dumneavoastră.

Individul de pe Valea Someşului, a Rinului, a Senei sau de pe Tamisa există, trăieşte, se împlineşte într-un stat, într-o naţiune. Statul-naţiune este un sens fundamental al devenirii istorice ce ar trebuie să asigure ca libertatea „Freedom-Wahreheit” al fiecărui individ să poată coexista cu cea a altora, ca idee necesară întru supravieţuire.

Moto: „Am fost minţiţi cu nonşalanţă
Când ne-aţi promis lapte şi miere
Credeam c-aduceţi bunăstare
Nu sărăcie şi durere” (Autorul)

Aşadar, cum recunoaşteţi şi vă cereţi scuze în scrisoarea pe care mi-o trimiteţi prin întermediul ziarului „Răsunetul” din 12 iunie a.c., m-aţi abordat într-o zi pe stradă. Eu mai adaug, înterogându-mă fără să ştiu cine sunteţi, fără sa vă puneţi deloc problema dacă am dispoziţia necesară, este locul potrivit, ori dispun de timpul necesar pentru a discuta cu dumneavoastră.

După acel decembrie 1989, care ne-a adus în formele sociale ale unei plăpânde democaţii, mulţi din cei care n-au avut curajul de a frecventa Biserica şi-au pus problema încotro s-o apuce? Dacă merg la ortodocşi- au zis ei- mă voi întâlni cu mulţi cunoscuţi şi voi părea o oaie întoarsă la staul. Orgoliul meu nu poate accepta aşa postură. La neoprotestanţi (pocăiţi) nu m-aş duce, fiindcă nu-s de acord cu multe ale lor. Ei… şi s-a ivit şansa Bisericii greco-catolice, reînviată în judeţul nostru de o singură persoană ce a supravieţuit prin grija lui Dumnezeu.

Ca fiică de preot, la început greco-catolic, apoi ortodox (dar născut ortodox) sunt DATOARE SĂ MĂ OPUN ARTICOLELOR DE ZIAR CARE INCITĂ LA URĂ ŞI DEZBINARE ÎNTRE CREDINCIOŞII ROMÂNI. Citesc în „Răsunetul” (11.6.10) un articol cu titlu jignitor: „Aspecte ale duplicităţii ortodoxiei, ieri şi azi” (I), care mă revoltă. Nu ştiu dacă autorul are sau nu pregătire istorică bisericească, dar sunt sigură că e un greco-catolic din tagma acelora care urmează preceptele actuale ale Vaticanului, de reprimirea averilor, adică BANUL, din România!

Ziua aceea avea să conteze foarte mult în privinţa statutului ei de ziarist. Venise în redacţie la douăsprezece, aşa cum prevedea regulamentul, obosită, după nici trei ore de somn. Se simţea în schimb relaxată şi liniştită că nu avea de predat şi vreun material la zi. Încă de la intrare a simţit că o mică furtună a zgâlţâit redacţia. Portarul a mormăit un bună ziua din vârful buzelor, el, care de obicei, o întâmpina zâmbind şi cu veşnica întrebare „ce faceţi domnişoară”, iar colegul de birou abia i-a răspuns la salut.

Îmi cer scuze că v-am abordat pe stradă pentru o simplă discuţie, prin care nu doream să reproşez ceva ci, din contră, să vă ajut să rectificaţi câteva aspecte neconforme cu realitatea, din lucrarea dvs. „Rezistenţa anticomunistă în judeţul Bistriţa-Năsăud”, pe care le cunosc din documente absolut originale sau direct de la oamenii care le-au trăit.

Aşa cum am prevăzut, guvernul Boc şi-a asumat răspunderea, acceptând patru amendamente din 70, evident că de ochii proştilor ! Cele patru amendamente acceptate sunt ca o frecţie la un picior de lemn. Cu alte cuvinte n-au nici o valoare ! „Voi, amărăştenilor, voi proştilor m-aţi votat – îşi râde în barbă (hă, hă, hă...) Băsescu - . Şi cum orice faptă bună nu rămâne nepedepsită, acum, că m-aţi votat, vă pedepsesc, fraierilor !” Este metoda, devenită clasică pentru un individ ca Băsescu – fiindcă Petre Roman l-a promovat, Petre Roman a fost pedepsit de Băsescu. Se ştie cum.

Nivelul de siguranţă de pe drumurile suedeze este realizat printr-un sistem de semnalizare şi avertizare situat deasupra tuturor celorlalte pe care le-am putut observa în Europa şi e obţinut, bineînţeles, cu costuri apreciabile. În primul rând, indicarea rutelor, localităţilor, obiectivelor turistice se face în mod repetat şi foarte vizibil, pentru a evita confuziile şi, implicit, abaterea nedorită de la traseu, lucru care naşte nervozitate şi consum suplimentar de combustibil. „Ochii de pisică” pentru partea dreaptă sunt dubli, pentru stânga – simpli, ca să nu încurci direcţia de mers.