Opinii

Dacă putem spune că raporturile dintre oameni impun anumite tipare structurii statale, tot aşa se poate aprecia că aceste tipare mulează conştiinţa generaţiilor, o stimulează, le-o dezvoltă până la sfărmarea lor şi fixarea altora noi. Lumea politică românească de azi, aflată în acest colţ întunecat de Balcani, se află la o răscruce istorică, la o cotitură radicală, în care populaţia politică este împărţită în stânga şi dreapta, care acum sunt faţă în faţă. Îşi simt respiraţia, se încaieră plină de ură, prefigurându-se o campanie electorală dezgustătoare, atavică.

Dezbaterile despre faptul dacă inteligenţa emoţională este dobândită prin experienţa vieţii sau este înscrisă în genele noastre, cât şi faptul că luăm mereu cunoştinţă de roadele cercetărilor ştiinţifice cu privire la neurologia afectelor şi în ce fel creierul controlează emoţiile ne fascinează.
Din cartea Inteligenţa emoţională scrisă de Daniel Goleman, jurnalist şi cercetător în domeniul psihologiei clinice şi ştiinţelor comportamentale, am ales să vorbim, succint, astăzi despre inteligenţa emoţională aplicată.

… când la începutul anilor ’90 reveneam din America în România şi îmi contraziceam cunoscuţii şi prietenii care trăseseră mari echivalenţe între filmele americane şi realitatea reală „the reality of real” a Americii, eram considerat negaţionist, scepticist, sau chiar oarecum deplasat, ca să nu spun mai mult „just a little bit crazy”.

Bistriţa, mai, ’91. Amicul A.M., prof. de franceză, mă reţine la Inspectoratul Şcolar, cu relatări privind vizita unor belgieni în Chiuza şi în judeţ. Îmi vorbeşte despre dotarea laboratorului său de limbi străine de către aceşti oaspeţi aflaţi pentru prima dată în România şi impresia bună pe care le-au făcut-o elevii de liceu, dascălii din Beclean dar şi oamenii simpli de la ţară. Nu prea se dumireau de ce poartă costume naţionale în fiecare zi, convinşi fiind că ar fi trebuit să le îmbrace numai în zile festive. În rest, să umble „civili”.

Marea majoritate a oamenilor nu-şi pot închipui cum poate fi cineva mulţumit şi chiar fericit în mijlocul necazurilor, a feluritelor neplăceri care ne însoţesc pe cărările vieţii.
- Domnule, zice o profesoară, am atâtea probleme cu directorul meu, încât îmi vine să-şi iau câmpii.
- Te-aş întreba altceva – replică interlocutorul. Mai citeşti din când în când cuvântul lui Dumnezeu?
- Da, destul de des.

… săptămâna 14-21 septembrie a anului curent, o săptămână mai mult decât neagră pe pieţele financiare ale lumii capitaliste, a occidentului puternic co-axat pe bursele de valori… monetare şi, mult mai puţin sau chiar deloc, morale… când dramele vin din mai multe direcţii şi căderi, sunt mai dureroase… Casa Albă „the White House” cere Congresului american un pachet imens de sprijin financiar, ăn jur de 700 miliarde de dolari… suportabil din banii propriilor cetăţeni… şocant, halucinant parcă…”. Congress under schock!…

Bistriţa, mai, ’91. Mi se confesează un vechi amic, H.G. Asta, după câteva pahare căzute pe o aghezmuială deja „dobândită” mai dinainte. În primul rând, are ce are cu nevastă-sa. „E o fată modestă, îmi zice. Contradictorie, copil şi femeie, în acelaşi timp, ţărancă greu deprinsă cu civilizaţia. Nu răspunde decât în formule de sapă: „Hă! Ce-i? Na!” E ca un altoi cu muguri parţiali de urbanitate. Îşi pune mâna la gură când râde, gestul tipic al femeii de la coada vacii.

Într-o instituţie britanică existau două posturi de institutoare, pentru care s-au prezentat trei candidate. În urma corectării lucrărilor, cea mai bună lucrare a fost a unei tinere de un an vechime. Cea mai în vârstă dintre candidate îi reproşă directorului:
- Totuşi, nu cred că e bine ca eu, cu 20 de ani vechime, să nu pot ocupa postul, în vreme ce o tânără cu abia un an de activitate să aibă acces înaintea mea.

Pentru buna dezvoltare a unui copil – atât pe plan intelectual, cât şi fizic – pe lângă activităţile comune desfăşurate în urma unei planificări pe baza unei ari curriculare, sunt foarte bine venite şi, mai ales, îndrăgite de copii plimbările, vizitele şi excursiile.
Încă de la grupa mică, preşcolarii sunt familiarizaţi treptat cu unele elemente ale realităţii care constituie totodată un izvor nesecat pentru dezvoltarea şi conturarea personalităţii lor.

Cu alte prilejuri am atras atenţia că în a noatră ţărişoară s-ar impune, mai mult ca şi în deceniul patru al trecutului veac o naţionalizare până-n plăsele. Iată că n-a fost să fie pe plaiuri mioritice şi s-a produs taman pe Wall Street. Numai că se cheamă pe americaneşte, infuzie masiva de capital din rezerve federale. Adică o aceeasi Marie, cu altă pălărie.