Opinii

Petrecerea concediului s-o păstrăm în amintirea noastră cât se poate de fidel, şi s-o reactualizăm ori de câte ori e nevoie. Clipele de neuitat, imaginile, gusturile, parfumurile, emoţiile, sunetele acumulate, ne creează din nou o stare tonică.

Să ne stabilim noi ţinte (să ne apucăm să învăţăm ceva, muncă voluntară, studii etc.), urmărind progresul, ca să simţim, că avem realizări în viaţă, putem avea succes, avem potenţiale pentru dezvoltare, în acest fel evităm închiderea în sine şi izolarea socială.

Nu greşeam dacă în titlu renunţam la cratimă. Pentru că, iată, nu s-a uscat bine cerneala de pe cele spuse cu prilejul „ Datul cu o mână şi luatul cu amândouă” şi iar se agită apele pe respectivele postate. Numai că, dacă pe la noi încă se umblă cu dăruitul pesedist şi întâi octombrist, pe la alte case, ceva mai înstărite, se agită deja sorcova cu pamblici albastre şi albe, decupate dintr-un anume stindard arborat de o federaţie. La celălalt capitol invocat, respectiv, la luat.

Greu de crezut într-o Europă liberă şi democratică şi, totuşi, foarte adevărat. Un asemenea afiş, xenofob şi umilitor pentru toţi românii, apărea în vitrinele unui magazin de calculatoare din Alcudia, Mallorca, Spania, magazin structurat pe comercializarea unor astfel de produse.
Faptul este comentat în periodicul bilunar, “Român în lume”, nr. 99, din 21 mai – 3 iunie 2008, pag, 6, ce apare în Spania şi se distribuie gratuit cititorilor.

Am citit cu atentie articolul « Scrisul si Cititul ca Terapie-Dilema veche », din « Rasunetul » 6-7 septembrie, semnat de Jenita Naidin. Profesorul Radu Carp analizeaza si ofera solutii pentru o viitoare doctrina sociala a Bisericii Ortodoxe Romane. « Este nevoie de o etica sociala, nu si de o doctrina formulata ca atare. Abia dupa ce cea dintai va fi asumata de cei chemati sa o aplice, se poate deschide discutia privitoare la oportunitatea unui document programatic. »

Foarte rar mi-a fost sa vad in presa ramaneasca atata lipsa de respect prins pe un tupeu obraznic impotriva Bisericii Ortodoxe Romane si a Ortodoxismului in general. Domnul Ioan Magerusan varsa atata ura, atata minciuna in articolul sau din « Rasunetul » din 5 septembrie 2008, incat ai crede ca Biserica noastra stramoseasca,pastratoarea identitatii si supravietuirii neamului nostru romanesc, ar fi criminala neamului, iar preotii sai sunt stalinisti, antihristi, imorali..

Vlad Marinela s-a născut la 22 martie 1951, în Josenii Bârgăului, din părinţii Simion şi Maria Ţarcă şi a urmat clasele 1-8 la Şcoala Generală din comună, între care doi ani la Cuşma, după care a frecventat Liceul Pedagogic din Năsăud, la absolvirea căruia a fost repartizată la Şcoala din Valea Tureacului.

Intens mediatizat, Adevertising Show Bucureşti va avea şi trei prezenţe bistriţene la standurile organizate în cadrul Romexpo. Judeţul va fi reprezentat de SC Malter SRL, SC Dormard SRL şi SC Karuna SRL, urmând ca în perioada 17-20 septembrie standurile să fie extinse cu trei unităţi mobile ce se vor deplasa în Capitală pentru promovarea ideii de publicitate.

Bistriţa, aprilie ’90. Continuare la romanul „Cazul D.B.”

- Deci, avem un fotograf printre noi, constată colonelul Atanasiu, când căpitanul Nicolae Pavel, cu faţa marcată de oboseală, îi aduse raportul scris cu datele celor de la tehnica testării armamentului modern al armatei.

- Tov. colonel, permi…

- Lasă protocolul, zi! Avem sau nu un fotograf în „dispozitiv”?

- Am găsit doi subofiţeri care se ocupă cu fotografiatul în familie şi deţin nişte aparate „Zenit”, cu totul depăşite, care în niciun caz, nu pot executa poze de o astfel de calitate.

O foarte cunoscută artistă a scenei franceze primi într-o zi vizita unei prinţese, care o aprecia pentru interpretarea excepţională a unor roluri. Apropiindu-se de finalul vizitei, prinţesa se oferi să-i dăruiască un cadou. Orice ar dori, prinţesa era gata a-i satisface orice dorinţă deosebită.
- Oh! suspină celebra interpretă. Am avut în această viaţă tot ce mi-am dorit: faimă şi avere şi sănătate şi putere, anii tinereţii pe care i-am risipit. Ceea ce nu am este pacea inimii. Un gol uriaş sălăşluieşte în pieptul meu.

Oricare om cu mintea întreagă, preocupat de succesiunea evenimentelor care au marcat politica lumii la sfârşit de secol XX nu poate sta pasiv, fără a încerca să înţeleagă mersul lumii în secolul XXI în care colonizarea a fost înlocuită cu dezhumatele „protectorate”, dar mai ales când trăieşti într-o regiune care s-a transformat într-un butoi uriaş cu pulbere gata să explodeze.