Opinii

De când gura premierului grăi-ta precum că, începând cu Ziua morţilor 08, nivelul de viaţa al pensionarilor va spori prin punctul de pensie, cu încă 20 de … puncte procentuale, respectiv, de la 581,3 la 697,5 lei din cei noi, ei şi noi, întreţinuţi şi întreţinători sau viceversa, de-a valma, o dăm în bâlbâială. Desigur, numai şi numai de … fericire.

Romanul Cuvinte care eliberează scris de Marie Cardinal, este prima carte de literatură ce descrie un tratament individual prin psihanaliză tradusă în România.
Autoarea ne spune cum până la vârsta de 30 de ani în inconştientul său s-au acumulat stări conflictuale nerezolvate ce au condus la trăiri insuportabile, dar şi faptul că s-a vindecat urmând un tratament psihanalitic timp de 7 ani.

Pe baza cercetărilor efectuate, diferiţi oameni de ştiinţă (de la Universitatea Harvard, Cincinnati, Johns Hopkins, Sydney etc.) atribuie femeilor o capacitate empatică mai mare (capacitate de a te transpune în locul altuia), aptitudini lingvistice şi sociale mai dezvoltate, şi o nevoie de siguranţă mai mare. Bărbaţii în schimb, au o necesitate de independenţă mai mare, percepţie spaţială şi aptitudini matematice mai bune, şi sunt mai agresivi în diferite situaţii ale vieţii.

Bistriţa, feb.’91. Ce înseamnă “Păresimi”? Cuvântul vine din latinescul “quadragesima”, al 40-lea. Semnifică postul de patruzeci de zile înainte de cea mai mare sărbătoare creştinească – “Învierea lui Iisus Hristos”. Postul impune înfrânare voluntară a plăcerilor lumii materiale, înfrânare care trebuie să ducă la purificare şi spiritualizare, la desăvârşirea harului uman. Se cere disciplinarea vieţii în ansamblu. Postul înseamnă biruinţa eroică a pornirilor instinctuale, aşa cum ne învaţă Sfinţii Părinţi, biruinţă la care se ajunge prin exerciţii de exemplară disciplină.

E titlul unei frumoase poezii de Mihai Eminescu ce-mi vine adesea în minte: “Din munţi bătrâni şi din păduri măreţe/ Se nasc izvoare, ropotind se plimbă,/ Deprind pe rând oceanica lor limbă/ Şi sunt în codri pustnici cântăreţe”.
Cât de limpezi şi frumoase sunt apele care curg-adesea năvalnic, în jocuri de lumină, curate, sănătoase, înviorătoare! Şi cât se tulbură apele stătute, căpătând miros de bâhlire, neoxigenate, pline de murdării”

Ca să-i îndemne pe oameni să muncească până-şi dau duhul, e de la sine înţeles că nu iubeau comuniştii sărbătorile. Cele câteva serbări muncitoreşti presărate în lungul anului serveau doar la preamărirea publică a unicului şi multiubitului conducător cu mână de fier şi cruzime de oţel (contra duşmanului de clasă).

O scenetă care pleacă de la o păţanie reală prin care a trecut marele scriitor francez – H. Balzac. Aşadar, nişte hoţi intră în odaia unui om cultivat, dar sărac.
-“Ce căutaţi voi în sertare?”, îi întreabă gazda trezită din somn. Hoţii amuţesc. “Păi, mă, tâmpiţilor, eu ziua nu găsesc nimic în sertare, ce să găsiţi voi, noaptea?” “S-o ştergem!”, hotărâră hoţii cu voce tare. “Staţi acum! Am nişte tărie , că şi-aşa m-aţi trezit. Mi-e urât să beau de unul singur. Staţi să vă servesc cu câte-un păhărel!”

Nu te juca, dragă, cu focul, că s-ar putea să te arzi. Sunt obişnuit cu singurătatea. Pentru mine, singurătatea este un privilegiu. Ferească-te, Dumnezeu, de răzbunarea omului cumsecade!

Tovarăşul Gheorghe (Dej) a fost chemat într-o vizită la Moscova de către celălalt tovarăş mai mare, Nikita Hruşciov. La urmă, s-a dat o recepţie la care a participat delegaţia română, nu foarte numeroasă şi… in corpore, adică şi piloţii avionului.

După o bătălie victorioasă, impresionat de mulţimea morţilor din tabăra sa, regele Pirus ar fi exclamat: “Încă o victorie ca asta şi suntem pierduţi!”