Opinii

Un tânăr căruia-i dădeau târcoale tot felul de ispite se duse la Sfântul să-i ceară ajutor. Era o fire credincioasă şi simţea valul lumii apropiindu-se de el ca o mare tulburată.
- „Ce-i de făcut? zise Ieronim. Nu fi trândav.

Pasărea nu poate fi prinsă ori lovită cu săgeata decât atunci când stă pe loc”.
Iată un mare adevăr, fiindcă în cele ale sufletului, ale iubirii de Dumnezeu, nu se stă niciodată pe loc. Ori suntem tentaţi spre coborâşuri, ori ne înălţăm.

Bistriţa, aprilie, ’91. M-am hotărât să-mi intitulez romanul meu pe teme de spionaj – “Cazul D.B.”, iniţialele ceasornicarului găsit asfixiat în propriul său garaj, descoperindu-se ulterior că fusese ajutat să moară de către soţia sa, Eva, la ordinele KGB-ului.
x
Se uită la fotografie stupefiat. Colonelul Atanasiu nu-şi credea ochilor.

Din data de 7.09.08, s-a sistat transmiterea Rugăciunii Tatăl Nostru cântată foarte pios pe muzica lui Ciprian Porumbescu, marele român, la Radio România Actualităţi, ora 5 dimineaţa.
Cu luni în urmă auzisem că s-a protestat împotriva acestei transmiteri din partea musulmanilor şi iudaicilor. Sunt convinsă că NU acesta e adevărul!

În demersul nostru de a vorbi despre diverse apariţii editoriale astăzi avem în atenţie publicaţia Dilema veche, numărul 237/28 august -3 septembrie 2008 motivaţi fiind de tema acestei săptămâni: COMPASIUNEA & filantropia.
Revista îl citează pe Sfântul Ioan Gură de Aur şi astfel întâlnim, pe lângă compasiune şi filantropie termenul de milostenie: "A da milostenie înseamnă a da cu bunăvoinţă şi bucurie.

De multe ori spionăm telefonul mobil al partenerului, când e vorba să păstrăm sau să cucerim pe cineva, sau, atunci când nu avem destulă încredere în celălalt. Şi astfel, devenim victime ale propriilor noastre sentimente de inferioritate sau suspiciuni.

Mare jale, mare. Desigur pe la curţile bocitoarelor şi plângăcioşilor de ocazie. Mai mereu aceiaşi. Care sunt afectaţi peste poate de o nereuşită a conţinutului unei conserve conservatoare de a se borşi, iar pe această bază, de a face şi mai scurtă decât este preconizată, sesiunea de adio a actualei legislaturi a senatorilor. Desigur prin intermediul unei certe perpetue. Ca urmare, prin unele publicaţii, dar mai ales pe la anume posturi tv, ce au pretenţii a fi scrise cu majuscule, că doar se alintă cu apelativul „naţionale” parcă a dat strechea.

Vizita lui Mitterand, preşedintele Franţei, în România, a fost semicompromisă de manifestările studenţeşti prin care s-au scandat lozinci anti-Iliescu şi anti-Mitterand. Pe ultimul l-au făcut fascist şi asasin pentru gafa de la Budapesta, unde ar fi afirmat că cele două tratate de pace de la Trianon şi Paris ar fi defavorizat destul de drastic, teritorial, Ungaria care, după al doilea război mondial, ar fi meritat o altă soartă. Sigur, nu s-a referit direct la Transilvania, dar a lăsat să se înţeleagă faptul că Ungaria ar avea anumite drepturi asupra Ardealului.

- Nu ştii cum sunt oamenii!, se mânie cineva pe amicul său. Nu ştiu să preţuiască adevăratele valori şi aleargă după nimicurile lumii. Uite! Facem pariu că ofer un napoleon de aur pe un franc şi nu vine nimeni să-l ia? Facem? Stau patru ore.
După ce făcură pariul, domnul se postă la un capăt de pod (relatează E. Constantinescu) şi strigă-n gura mare:

*-Alo, Dejul?
-E! Dejul.

-Dejul?
-Dejul, dară.
-Şcoala de dans şi de bune maniere?

-Pe dracu’! Numai Şcoala de bune maniere.
*Unchiul îl caută pe Bulă la şcoală.
-Ce doriţi dumneavoastră?, îl întrebă profesorul diriginte.

Se ştie preabine că cei sosiţi în Lumea Nouă nu s-au purtat nici bine şi nici creştineşte prea adesea cu băştinaşii. Ba şi destule atrocităţi sunt consemnate şi… mai ales neconsemnate documentar.
Un indian se rătăci prin bungetul pădurii şi se trezi la coliba unui european, care, pe dată ce-l văzu, puse câinii pe el şi îl alungă pe rătăcitul înfometat şi însetat.
Peste câteva luni, plecând la vânătoare, irlandezul nostru se afundă în desişuri şi nu mai află calea de întoarcere.