Opinii
Nu se sfârșește niciunul dintre candidații la președinția României să expună un proiect de modernizare a statului, de refacere a industriei sau de stoparea hoției și corupției din economie. De ce? Pentru că socotesc a fi fără împlinire o astfel de mare promisiune și atunci, e mai potrivit să se facă promisiuni mai mici, care ,,țin”, bunăoară, creșterea pensiilor, construcția de autostrăzi, îmblânzirea urșilor, trecerea de la vorbe la fapte sau fel și fel de articulări de vorbe plăcut-sunătoare la urechea electorului dezorientat. Ce să aleagă?
Anul 2024 a fost proclamat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „An omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor” și „An comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți”.
”Deși nevoile mele mă determină să mă rog, atunci de-abia ajung conștient de nevoia mea cea mai mare: de a mă întâlni cu Dumnezeu Însuși” – Philip Yancey
Autor al celei mai ample filosofii de la Heidegger încoace și ajuns între cei mai citiți gânditori, Jürgen Habermas a intrat de curând cu o nouă carte în librării. Sub titlul „Es musste etwas besser werden…” (Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2024, 254 p.), cititorul află în ea răspunsurile filosofului la întrebări puse de cunoscători (Stefan Müller-Doohm și Roman Yos) privind opțiunile sale și lumea actuală.
De două-trei zile media românească se dă de pământ că între candidații la Cotroceni s-ar găsi un apropiat al rușilor, un agent GRU (Serviciul Secret al Armatei Ruse), spun unii. Orice cunoscător, cât de cât în domeniu, reflectând trei minute din douzeci și patru de ore, își dă seama ce aberații ne-au turnat în urechi ,,autoritățile” din Republica Moldova și Ucraina. Cică s-ar cunoaște și la Strasbourg că ,,desemnatul” a fost filmat, la secret, în vreme ce ,,gavarea” pe teme interesante pentru Moscova.
„C-o frumoasă, într-o seară / L-a surprins nevasta-n gară / Și-a strigat cu toată gura ... / Asta-ți este ... legătura?”.
„Pe vremea când aveam hormoni / Și mintea, sigur mai îngustă, / Mă mai țineam de câte-o fustă, / Acum mă țin de ... pantaloni!”.
„Am admirat și-admir femeia, / Mă fascinează-un bust frumos, / Ajuns însă la vârsta a treia, / Nu pot să mă cobor mai jos!”.
„Că mă lași să te iubesc / Draga mea îți mulțumesc. / Dar m-aș bucura enorm / Dacă m-ai lăsa să dorm!”.
Din starea de a fi arătat cu degetul de întreaga Europă Unită, Premierul Ungariei, Victor Orban, a devenit vedetă, după ce Donald Trump a câștigat alegeril prezidențiale din Statele Unite ale Americii.
În campania electorală din 2024, nu a putut fi prezentat până la această oră nici un program propriu-zis privind viitorul țării. România a îmbrățișat de ani buni ultimul loc în Europa la indicatori cruciali, dar cei care îi decid soarta sunt în continuare, din nefericire, dintre cei slab pregătiți. Mulți ventilează ceea ce aud prin ședințe, dar proiectarea dezvoltării le este vizibil peste puteri.
Deși rugăciunea este cea mai la îndemână metodă de a ieși nu numai din starea de plictiseală, ci și din alte obstacole care stau în calea creșterii spirituale, trebuie stabilită, însă, o anumită măsură care trebuie respectată cu exactitate. Deoarece omul cuprins de akedie se descurajează, își pierde tăria și vioiciunea și este nevoie de concentrarea întregii voințe pentru a-i ține piept.
Rugăciunile pe care le putem folosi în asemenea stări: ”Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”, ”Doamne! Mă încredințez sfintei voii Tale! Fie cu mine voia Ta!” Etc.
Greu a fost! Ați văzut, cinstiți boieri dumneavoastră și voi, domnițe? O țară așa de mare, de 350 de milioane de suflete, n-a fost în stare să afle doi bărbați în putere tinerească pentru a se înfrunta electoral și apoi a conduce nava celui mai puternic stat al planetei (încă)!