Opinii

Exorcizare.
                Modificări în blocuri.
        Jos comunismul!
 
Vizitând în septembrie 2024   orașul Vancouver din Canada, m-au  impresionat noile și zveltele clădiri, țâșnind spre cer  ca niște ,,coloane ale infinitului.”

Pentru sănătatea unei societăți este esențial ca fiecare cetățean să exprime nestingherit opinii în chestiunile de interes public. Și este datoria celor profesionalizați să avanseze evaluări cultivate ale  societății ca întreg, accesibile, firește, verificării din partea oricui.

„Doamne, nu-mi da bogăție, ca nu cumva să mă trufesc și să uit de Tine; nu-mi da nici sărăcie, ca cumva să mă apuc de furat și să te fac de rișine. Dă-mi doar atât cât să pot trăi.” (Cartea Proverbelor)  
          Între oameni și  lucruri pare să fie o interacțiune tainică și reciprocă. Nu doar omul le ia în posesie sau le prelucrează, ci și acestea exercită o influență ocultă.

Este un adverb moștenit de la latini - „dehora”. Dar îmi place forma românească - „doar”; cele două vocale dă vocabulei o sugestie de sfioșenie melodică.
„Dicționarul universal al limbii române” explică astfel: „doar” exprimă ideea de posibilitate sau de probabilitate; exprimă ideea unei delimitări sau restricții.
N-aș fi crezut vreodată că îmi va stârni vreo anume stare de spirit, ca în zilele acestea, anunțul redactat astfel:
„Celebrul sportiv român Duckadam s-a stins din viață la doar 65 de ani”.

”Lupta spirituală trebuie dusă cu zel. Zelul și nepăsarea sunt două mijloace puternice. Unul ne unește cu Dumnezeu și celălalt ne separă. Zelul este un fier încins, nepăsarea este un fier rece: oricât de tare ai lovi fierul se răcește, nu poate face din el ceva; pe când fierul încins, este ușor de modelat.” - Sfântul Antim din Chios

În contextul în care se acuză tot mai mult un declin al educației, paradoxal, la noi sunt tot mai puțini analiști la obiect ai acesteia. Efectele se și simt.

Pasul 11 e o ocazie de a evalua ce anume faci în viaţa ta de rugăciune şi să te întrebi unele lucruri întrebate mai rar. Pentru ce te rogi? Ce sau cum te rogi? Îţi place să citeşti rugăciuni sau să fii spontan? De fapt, te rogi? Când mergi la biserică, îţi petreci tot timpul cu lucruri de mică (sau, cel puţin, de secundară) importanţă? Te rogi dimineaţa şi seara? Singur sau cu alţii?

 Se clamează frecvent astăzi revenirea la rațiune. Se observă ușor, însă, că prea puțini sunt gata să-i facă față. Unii o invocă doar pentru a justifica starea pe loc.

Suntem la sfârșitul campaniei electorale în care s-afăcut atât de mult zgomot încât simțim nevoiaunei relaxări, a unei tăceri, a liniștii binefăcătoare. S-a disipat în spațiul media energie pentru cine știe câtă vreme ținta întregului demers fiind convingerea auditoriului că pledoaria pentru un candidat sau altul este în măsură să convingă, să-l motiveze pe cel căruia i se adresează să pună ștampila pe candidatul ofertat. Nu ar fi deloc mare lucru de ales, colea, între doi-trei candidați, dar fiind vorba de paisprezece, lucrurile se complică dintr-un unghi de vedere.

„Iubirea este lumina ce se coboară în intunericul inimii noastre” (Martin Luther King)
            În societățile moderne, familiile sunt monogame, iar poligamia este sancțonată  prin legi. Nici în țările musulmane sau aiurea, nu mai este ce a fost cândva, deși excepții mai sunt.  Mai răspândită este poligamia neoficială, sub forma amantilor și amantelor, încât de trei mii de ani, dragostea rămâne „cel mai slăvit și cel mai hulit din sentimentele omenești.” ( apud Adriana Deculescu)