Opinii

Rezerva de aur a Băncii Naționale a României de 91,51 tone aur fin, obiecte de cult,opere de artă, documente de arhivă, bijuterii, care constituiau o mare parte a tezaurului identitar, în condițiile grele ale Primului Război Mondial, au fost evacuate în decembrie 1916 și iulie 1917, cu două garnituri de tren, pe cale ferată, la Moscova. Aici s-a realizat inventarul tezaurului întocmindu-se documente în care se specifica dreptul B.N.R de a cere și primi înapoi valorile depuse în Rusia.

Părintele Protostinghel CHIRIL ZĂGREAN, păstorul celor două lăcașuri de închinăciune, respectiv Rebra-Parva și Dorolea, a intrat cu succes în lumea  autorilor de cărți cu cele trei volume de poezie religioasă, reprezentând TRIADA Tatăl-Fiul-Duhul Sfânt. Un simbol al Trinității, al unității trupului, minții și spiritului.

"Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut necazuri şi am consimţit să reparăm aceste rele.”

Inventarul accepțiunilor inteligenței este consistent. De remarcat însă că o accepțiune sau alta are urmări în viață. Ea ierarhizează. Pe unii îi face mulțumiți cu ceea ce sunt, pe alții îi provoacă să învețe. Când este restrictivă, poate fi îndemn la efort propriu, când este laxă, se petrece contrariul.

Într-o mapă din anii imediat postdecembriști revăd două scrisori. Expeditorii nu se cunoșteau, dar, în ce mă privește, am avut revelația unui dialog intrinsec între ele.

A apărut recent,  „ASTRA  NĂSĂUDEANĂ”, Revistă semestrială de cultură și opinie, editată de Despărțământul  ASTRA Năsăud, Serie nouă, anul XII, Nr. 23, iunie 2024.

Îl cunosc de zeci de ani, din perioada în care eram elev în clasele V-VIII, la fostul Liceu Teoretic din Beclean. Era coleg de clasă cu fratele meu Iustin și cu sora mea Lenuța, mare handbalist, în acei ani de glorie ai handbalului beclenar.
Au trecut niște ani buni și am aflat post-factum că între timp a  devenit profesor de educație fizică, pe urmă a absolvit și medicina, specialitatea stomatologie.

Plecând în analiza acestui subiect atât de sensibil în societatea noastră, constatăm faptul că virtutea sincerității este din ce în ce mai rară. Sinceritatea este lumina ce străbate cel mai adânc din sufletul uman, este oglinda în care se reflectă adevărul și autenticitatea noastră. Ea este un dar pe care ni-l oferim nouă înșine și celor din jur, o comoară rară ce aduce căldură și claritate în universul relațiilor noastre.

Să te pronunți cu evaluări personale asupra miezului actualității nu-i este la îndemână oricui. Destui dintre cei care încearcă au o cultură sumară, ating în trecere faptele și ajung doar la propaganda curentă. Unii vorbesc vrute și nevrute, dar nu iscălesc ceea ce debitează, pesemne ca, la nevoie, să poată vorbi și invers.