Opinii

           „Bat covorul nu din ură,
ci ca să scot praful din el.”
(Zicală  norvegiană)
 
Acum, când lumea universitară fierbe în dezvăluiri ale unor acte reprobabile, trebuie să arătăm că acestea sunt o infimă parte din muntele de fărădelegi și putregaiul din mediul educațional românesc. Toate centrele universitare își au specimenele lor de corupți și prădători, fiindcă se susțin și restul privește ticăloșiile fără a reacționa decât rareori. Și târziu.
 

     Mă refer la cel al minții și al sufletului.
     Gândul acesta s-a iscat după ce mi-a parvenit de la Doamna  Ana Berengea recentul său volum, scos la Ed. Napoca Star (2024) - „Pierdute și aflate”.

”Luați seama la voi înșivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare și de băutură și de grijile vieții, și ziua aceea să vine peste voi fără de veste, ca o cursă” - Luca 21, 34-35
Dragi cititori, iată-ne ajunși în pragul Postului Adormirii Maicii Domnului, post în care ne străduim fiecare după putința lui ”să ne curățim simțirile” și să stăm prin rugăciune și înfrânare alături de Maica Domnului, ocrotitoarea creștinilor și pururea mijlocitoarea noastră către Dumnezeu.

                                                               
Starea educației din România este mai critică decât oricând în deceniile postdecembriste. Tabloul nu are cum să nu pună pe gânduri.

Vitoria Lipan din „Baltagul” lui Sadoveanu, socotea că bărbații au mai multă putere, „dar sunt mai proști” femeia fiind mai pricepută, „mai hicleană”. Până și Sfântul Ioan Gură de Aur, zicea , în urma unei posibile deziluzionări, că „în veacul ce are să vie, nu va mai fi femeia care să ne ispitească la rău”.
 

Cu o săptămână în urmă, după un sejur în Croația, mă aflam în Slovenia, unde  mi-am reîntâlnit un fost coleg cu care am împărtășit experiențe și gânduri în cursul reorganizării academice din Europa, după 1990. Între altele, m-a întrebat: Cum explici declinul care are loc pe continent astăzi?

În această dimineață, de la ora 5:20, pe strada Andrei Mureşanu (şi nu doar... probabil) se aude din nou, sunetul speranței. Nu, nu al ploii mult aşteptate, ci al sacilor cu sticle de plastic, târâți de-a lungul trotuarului, de către un vesel şi norocos căutător de "comori". Liniştea zonei este întreruptă la ora asta, doar de acest înfocat proaspăt ecologist, (fără ştirea lui). În peisajul urban matinal, această scenă nu poate provoca decât zâmbete! Îl urmăresc din balcon cu privirea şi mă gândesc la consecințele (în sfârşit) pozitive, ale unei decizii comerciale, de fapt!

 
“Doamne şi Stăpânul vieţii mele, Duhul trândăviei, al grijii de multe şi al iubirii de stăpânire, nu mi-l da mie”. - Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul
 

„Când toată lumea are o aceeași părere, tu mai reflectează o dată.” (Napoleon Bonaparte-împărat al Franței)
Cinstiți boieri dumneavoastră, jupânese și domnițe, scuzați-mă și iarăși scuzați-mă, fac temenele înaintea domniilor voastre, dar eu nu cred. Nu cred, uite! Nu cred. Hai că vă spun ce...
Nu cred că s-a dorit asasinarea lui Donald Trump. Donald omul e un bărbat simpatic așa, ca persoană. Are în el ceva de copil mare, năbădăios și cam needucat