Opinii
Unele animale sunt, potrivit naturii lor, agresive. Agresivității unui animal nu este însă acceptabil să i se răspundă cu agresivitatea umană. Chestiunea a devenit de o rară penibilitate când primăriile de București (în trecut) sau Târgu Jiu (recent) au dispus omorârea câinilor. Și când guvernul decide mai nou să fie omorâți urși. Se vede că primari, guvern și decidenți ai unei țări sunt fără idei, încât hotărăsc teatral omorârea de animale, în loc să le îngrădească, să le canalizeze și să le tempereze agresivitatea.
„Timpul este prea lent pentru cei care așteaptă, prea rapid pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc, dar pentru cei care iubesc, timpul este o eternitate.”
Adică: „Secuii nu sânt unguri”. E o afirmație, dar fără a se încheia cu semnul exclamării. Fotografia tipărită în publicație, însoțind textul, nu are nici o explicație. Literele par avea înălțimea de 1 metru, cuvintele înșirate, cu alb, pe o pânză de o lățime considerabilă. În fundalul imaginii se văd fațadele câtorva clădiri, specific urbane, și un panou imens cu harta României.
Plecând mai departe în analiza Pasului 9, ne oporim din nou asupra iertării și a importanței ei în depășirea resentimentelor acumulate în trecut, resentimente care ne-au depărtat de noi înșine în primul rând, dar mai ales ne-au facut să uităm bucuria vieții, armonia cu Dumnezeu și cu cei de lângă noi. Dorim să remarcăm și să subliniem faptul că nimeni nu este scutit de rănile provocate de frustrări, de deziluzii, dezamăgiri, supărări, de tot felul de preocupări, de răni datorate iubirii, de trădări etc.
„Cei ce-au ajuns la vîrsta-a treia / Nu sunt bătrânii, propriu ziși / Bătrâni nu sunt decât aceia / Ce-au renunțat la orice vis !”
1. „Când treci de pe prefixul șapte / Pentru nepoți ești inorog / Pentru soție papă lapte / Și pentru restul ... hodorog !”.
2. „Important la vârsta-a treia / Când problema e mai grea / Nu-i cum cucerești femeia/ Ci cum poți să scapi de ea !”.
3. „Mă doare fiecare os / Și umblu-ngrozitor de greu / Da-i mulțumesc lui Dumnezeu / Că am bastonul sănătos !”.
Avem în dicționar câteva neologisme, prea bine știute (dar evitate mai ales de inși titrați, cultivați), de genul „futil”. Vorbitorii din categorii sociale, profesionale modeste, îl evită, mai întâi mirați că dicționarul suportă o astfel de vocabulă și, deopotrivă, din jena de a nu fi considerați vulgari, folosindu-l.
Uneori se întâmplă ca unora să le mai cadă pălăria. O scutură de praf și o pun înapoi pe cap ca și cum nimic nu s-a întâmplat. În general trebuie să te lovești cu capul de pragul de sus ca să-l vezi pe cel de jos. Așa e viața, așa e evoluția personală a fiecăruia. Greșelile altora ne impresionează, greșelile noastre ne schimbă. Fiecare zi din viața noastră are o poveste, o lecție.
Cine s-a interesat de mijloacele evoluate de sprijinire a celor cu handicap cunoaște numele lui Raymond Kurzweil. Îl cunosc și cei care se ocupă de muzică, pictură, poezie realizate pe computer. Mai amplu îl cunosc însă cei care zăbovesc asupra istoriei „inteligenței artificiale”. Căci, din poziția de creator tehnologic, informaticianul a generat numeroase idei, proiecte, rezolvări. Inovațiile sale sunt nete, au schimbat istoria și provoacă la reflecție.
Actualitate