Opinii

                                                        
Conflictele europene sunt însoțite de narațiuni concurente ale istoriei, care invocă unele sau altele dintre condițiile unei situații și le ierarhizează. Narațiunile se ridică însă prea rar la cuprinderea întregului situației. De aceea, ele întrețin divergențele, dacă nu cumva le și provoacă câteodată.

 
          Am intrat cu putere și năvalnic în noul An. Nisipul clepsidrei se scurge încet și sigur, cu clinchet inaudibil. Muzica zilelor, clipelor, anilor...

Încă din timpuri foarte îndepărtate, strângerea dărilor, apoi a impozitelor, a fost o preocupare majoră a administrațiilor, a conducătorilor, a guvernelor.
Astăzi, la noi în țară se discută foarte mult despre plata obligațiilor financiare ale firmelor, instituțiilor, cetățenilor, se caută soluții prin care să se diminueze evaziunea fiscală, etc. Pentru a aduna fondurile necesare cheltuielilor statului, pentru plata pensiilor, a dobânzilor la împrumuturi, etc. , se încearcă adoptarea unor legi, ordine, instrucțiuni cât mai clare, urmate de pedepse și ... recompense.

 Dragii mei cititori, dacă în articolul trecut am vorbit despre lipsa de control asupra vieții și ce înseamnă acceptarea acestui lucru atât de către dependent, cât și de fiecare om în parte, în acest articol continuăm să scoatem în evidență și mai mult faptul că, de cele mai multe ori nu noi suntem cei care sunt stăpânii diverselor situații de viață, ci doar ni se pare acest lucru, iar când situațiile nu se rezolvă după închipuirile noastre adeseori reacțiile nu sunt tocmai plăcute și dăm vina pe altcineva pentru insatisfacțiile noastre.

Am elogiat programul guvernului Olaf Scholz la instalare, considerând că el reprezintă o consolidare a Germaniei, în continuarea celui mai lung cancelariat din istoria postbelică, cel al  Angelei Merkel (A. Marga, Ordinea viitoare a lumii, 2023). Am avut în vedere democrația funcțională, capacitatea de inovare științifică și tehnologică, creativitatea culturală și acumulările istorice ale țării.

     Un gazetar român afirma astfel, pe seama chinuitului an 2023. Ținând seama de ceea ce ne așteaptă în acest an, cum verbele din concluzia dintre ghilimele sunt la timpul prezent, majoritatea dintre noi cred că sunt de acord că fraza e și o anticipare conclusivă pentru abia începutul an 2024.

            Una dintre întrebările stăruitor prezente în media noastră este referitoare la întoarcerea în patrie a celor plecați peste hotare în ultimii treizeci de ani. Un răspuns la această chestiune nu este ușor de dat și de aceea ne vom referi mai întâi la condițiile în care românii au plecat din patria de origine în Occident, în urmă cu ani, lucruri cunoscute, dar necesar de reluat pentru o prvire de ansamblu a fenomenului, altfel dezastruos.

Dragi cititori! În primul rând aș vrea să vă adresez urările mele de ”La mulți ani!”. Nădăjduiesc că Anul Nou v-a găsit sănătoși, mai zidiți duhovnicește și mai aproape de Dumnezeu.

                Omul a fost ridicat din nimicnicia lui și din moartea ființei sale de lut prin Întruparea lui Hristos, prin înomenirea lui Dumnezeu și prin jertfa de pe Cruce. Este înălțat de fiecare dată când Pruncul Sfânt se naște în peștera din Betleem.
            Îl avem în fiecare clipă a vieții noastre pe Dumnezeu cu noi, înăuntrul nostru, doar că atât de mult ne orbește falsa strălucire a acestei lumi, încât ajungem să nu-L mai vedem, să nu-L mai simțim, să nu-L mai trăim.....