Opinii

 
De fiecare dată când vine Crăciunul fericirea noastră se amplifică și uneori se hrăneşte din bucuria celor apropiaţi. Numai că această bucurie poate fi știrbită când cei dragi nu reușesc să se bucure de frumusețea Crăciunului, sau nu reușesc să se bucure în același mod ca noi.

Într-o seară, la o emisiune creștină, se exprimase o părere care m-a imtrigat și tulburat multă vreme. Am socotit să v-o spun și domniilor voastre cinstiți boieri.
Zicea opinentul că, dacă la Judecata lui Dumnezeu păgânii vor fi judecați după legea conștiinței, sădite în fiecare om, așa cum spune și Sf. Ap Pavel, am avea o mare surpriză: în Rai, să fie mult mai mulți „păgâni” decât creștini.
În platou s-a instalat un moment de sănătoasă tăcere și apoi s-a trecut la alt subiect.

,,Că așa a iubit Dumnezeu lumea încât și pe Fiul Său cel unul născut L-a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”, Ioan 3,16. Fără Întruparea Sa, fără nașterea sa ca om din Fecioara Maria, noi nu puteam fi mântuiți, păcatul și moartea intrând în lume prin neascultarea și mândria lui Adam, iar acest păcat a produs o dușmănie între oameni și Dumnezeu, aceștia devenind ,,fii ai mâniei”, Efes 2,3, Rom. 5,9.

„Să nu iau virusul gripal / Ai mei, pe-afară nu m-au scos / Și sunt un pic bolnav mintal, / În rest, extrem de sănătos!”
„Când treci de pe prefixul șapte / Pentru nepoți ești inorog, / Pentru soție papă lapte / Și pentru restul   ...   hodorog!”.
„Cea mai sinceră juristă / Este moartea, fără milă / Când ajungi la ea pe listă / Nu-ți mai ține nicio pilă!”.
„Nu sunt macabru și nici cinic / Da-i mult mai bine ca să mori / De râs, de-un milion de ori, / Decât să mori odată clinic”.

În noiembrie,
împrejmuit de cețuri.
Invazii albe.
După  ce i-am descoperit, ascunși sub niște ierburi înalte, la marginea viei, pe  cei doi dovleci, i-am așezat deoparte, cu intenția de a-i duce acasă, la vreo două sute cinzeci de metri.
M-am abătut  pe la niște nuci de sub pădurea de acăți și așa cum uneori unui pensionar i se întâmplă, ei au rămas acolo, paznici sub poala viei, vințeleri, cum li se spuneau altădată în Malin celor care păzeau viile sătenilor, când strugurii începeau să se coacă.

„Suferința apare atunci când așteptăm ca ceilalți să ne iubească în felul dorit de noi.” —
Paulo Coelho
Așa cum am spus și cu alte ocazii, într-un chip sau altul, toți suferim. Durerea pe care o experimentăm este prezentă în orice moment. Am putea spune că nu există clipă în viața omului în care acesta să nu sufere de ceva, de o durere pricinuită de el însuși. Sau poate fi o durere venită de la cei dragi, de la copii, sau din partea celorlalți oameni. Toți oamenii trec prin filtrul suferinței, indiferent cât de lungă sau cât de scurtă le-ar fi viața.

Rezultatele testelor PISA (2022) nu sunt surprinzătoare. Alături de alți indicatori, ele infirmă hotărât direcția actuală a educației din România.

Dragi cititori, ceea ce m-a determinat să scriu acest articol, este faptul că trăim într-o societate în care toată lumea are dreptate, la toată lumea i se cuvine totul, și mai puțin ne îndreptăm atenția spre propriul ego, ego care, adeseori, ne aruncă în dispute inutile și fără sens, în care nu acceptăm faptul că și părerea celuilalt contează, dar mai ales pentru că nu ne place să fim confruntați și nu ne place dacă nu avem adevătul de partea noastră.

Într-o atmosferă în care sunt obsesive armele și folosirea de noi bombe, a discuta despre pace stârnește suspiciuni. Cum s-a și întâmplat deja.
Desigur, amploarea propagandei din ultimii ani nu a fost egalată, ne spun unii istorici, decât de începutul Primului Război Mondial. Lipsa de informare a ajuns să fie din nou exploatată, mulți care se pronunță și-au pierdut capul, destui cugetă doar cum li se cere. Să nu amintim câte falsuri s-au debitat, cât s-au personalizat deciziile și cât de suficient s-au evaluat faptele. Peste toate, cât de ușor se abandonează luciditatea.