Opinii

Ei, pensionarii ... Au  trecut de o anumită vârstă, nu  întotdeauna  înaintată. Au în urmă ani și ani de muncă. În alte vremuri, în alte condiții. Vorbim aici de cei mulți și neluați în seamă. Ei nu cer mult. Se mulțumesc cu puțin. Sunt cinstiți și trăiesc numai de pe urma muncii lor de-o viață. Lună de lună așteaptă sfânta pensie care, pentru majoritatea dintre ei, reprezintă singura lor sursă de venit. Oricum ar împărţi-o, tot nu ajunge. Traiul lor este greu de dus. Ei, pensionarii... Sunt înțelepți. Este singura lor avere.

   Evenimente istorice importante, cu urmări imediate și de perspectivă, își au uneori începutul într-o noapte. Este greu, dacă nu chiar imposibil, să faci o inventariere a lor, de aceea, am ales doar trei.
 

   
 
„Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă”. (Matei 6,33)
 
În procesul terapeutic de recuperare fiecare principiu de recuperare vine să ofere o altă viziune a lucrurilor, asupra relațiilor personale, inclusiv asupra perceperii propriei divinități și a relaționării cu Ea. Principiul al doilea tocmai acest aspect vine să-l lămurească deoarece mulți au concepții greșite despre Dumnezeu.

Viața internațională își continuă cursul amenințător. După ce pandemia din 2020 a încetat brusc să intereseze, pe scenă a intrat conflictul din Ucraina. În 2023, acestuia i s-au adăugat relansarea terorismului și a conflictului din Orientul Mijlociu. Nu demult, au început acțiuni militare dinspre Yemen și Liban și bombardamente în Siria și Irak. Noi conflicte se conturează la orizont. Realitatea devine una a încăierării, înarmările cresc, iar războiul intră în obișnuință.

      În urmă cu peste un deceniu, în vremea Postului Mare, când toți creștinii mergeau la biserică să se mărturisească pentru a se putea împărtăși cu trupul și sângele Domnului, și noi, adulții din familia mea, am urmat acest ritual.

          Acum 4o de ani am descoperit următoarele versuri ale faimosului poet rus Tvardovsky (copiate îndată în jurnalul meu și transcrise aici, acum, cu dorința de a stârni și altora o anume stare de suflet):
     „Nu mai am timp să-mi bat joc de mine însumi / Să mă tulbur în zadar și să sufăr pentru nimic / Trebuie să lupt aprig pentru a învinge răul / Caietul și penița abandonate mă așteaptă/

În  intenția autorului, această  comedie, capodoperă a teatrului românesc, era menită să fie o imagine batjocoritoare  pentru lipsa noastră națională de seriozitate. Și astfel, subsecvent, o comedie de moravuri.
          Comicul irezistibil rezultă din eforturile disperate ale protagoniștilor de a părea ce nu sunt, adică onești, în vreme ce: adulterul, șantajul și minciuna sunt viața lor zilnică.
         

            Omul nu este plămădit pentru acest pământ, el este trimis în lume pentru a-și face rezidențiatul pentru RAI. Însă, „mulți chemați, puțini aleși”? Sau, dacă nu ne vom smuci prea tare din brațele Părintelui nostru, poate vom fi cu toții aleși. Însă ceea ce este sigur, că viața noastră aici este un popas între două stații, o călătorie pentru unii mai lungă, pentru alții....ca un vis. Nu aparținem lumii acesteia. Ne iubim familia, casa, locul natal, toate avuțiile, însă toate sunt, privite de Sus, precum firele de nisip.

   Așa își întitulează preotul Vasile Istrate Jurnalul pastoral, ținut în perioada când și-a început misiunea pastorală în Parohia ortodoxă din Budești.