Opinii

De la începuturile mediatizării, când se popularizau știri în gazeta personală sau în editura de familie, trecând prin competiția mass media dependente de curente din societate, la monopolurile mediatice de astăzi, s-au parcurs schimbări. S-a extins informarea, dar au sporit selectarea și controlul informațiilor.
În orice caz, mass media au atins astăzi un volum și un impact fără precedent. Ele sunt însă lovite de fenomenul nou, al refeudalizării, din modernitatea târzie. În media, refeudalizarea aduce cu sine separarea între realitate, mediatizare și adevăr.

Dragi cititori, odată cu începutul lunii februarie continuăm procesul recuperării din dependențe cu principiul al doilea din modelul de recuperare care spune așa: ” Am ajuns la credinţa cǎ o Putere Superioarǎ nouǎ înşine ne-ar putea reda sǎnǎtatea mentalǎ!
Pentru mulți acest principiu ar părea paradoxal și nerealist, dar dacă analizăm starea de fapt a lucrurilor, nimic nu este întâmplător și dacă apelăm și la onestitate putem recunoaște faptul că Dumnezeu este regizorul universului.

Sunt două cuvinte ce pot fi luate ca substantive, dar, prin derivare, se pot dezvolta în adjective sau verbe („domnesc”, „a domni”; respectiv, „tovărășesc”, „a se întovărăși”). Românii de vârstă mijlocie sau mai cu seamă cei de vârsta a treia le-au trăit, inevitabil, „vânătăile”.
     Însă niște însemnări, pe tema aceasta, din vremea anilor (ziși) comuniști, mi-au stârnit gândul că tinerimea română de azi e foarte potrivit să le cunoască „parantezele” socio-politice și morale, încât să-și înțeleagă și mai nuanțat destinul părinților și al bunicilor.

 
Stresul este tot mai des întâlnit în rândul oamenilor de toate vârstele și, deși se manifestă diferit de la o persoană la alta, stresul poate avea consecințe atât în plan emoțional, cât și în plan somatic, afectând organismul.
Stresul este în esență răspunsul corpului nostru la orice formă de posibilă amenințare. Atunci când percepem un pericol – chiar dacă este unul real sau imaginar – corpul răspunde automat la acesta, printr-un proces denumit reacție de „fugă sau luptă” (fight or flight reaction).

În România, protestele continuă. După cei din sectoare publice, al educației și al sănătății, funcționari publici și polițiști, oameni din domenii vitale, fermieri și transportatori, se unesc într-o revoltă care infirmă decizii și decidenți și ridică întrebări privind statul. Faptul că cei care decid improvizează explicații și nu discută cu protestatarii, sau au început să confecționeze „exponenți” ai acestora, ridică alte întrebări.

„Dormi tovarășe, în pace / Că la noi sunt vremuri bune ... /Nu se spune ce se face / Nu se face ce se ... spune !”.
„Am închis repartirorul / Amintindu-mi ce a spus, / În vremuri grele dictatorul ... / Îmbrăcați o haină-n plus !”
„Să știți, ideea nu-i cretică ... / Pentru criza-ndelungată / Dăm pe el întreaga vină / Și-l mai omorâm odată !”.
„Nu sunt macabru ori demodat / Da-i mult mai bine ca să mori / De râs de-un milion de ori/ Decât odată ... împușcat !”.

             „Aprigul corsican” –cum l-au numit istoricii pe împăratul Franței,  a făcut ordine după haosul instaurat de Revoluția de la 1789. Directoratul -organ de conducere colectivă a statului- i-a dat misiune tânărului Bonaparte să trimită acasă lumea de pe străzi, fiindcă nimeni nu mai putea ține-n frâu gloatele, obișnuite cu revoluția și tămbălăul.

Mai întâi, mă refer la o încheiere a 4o de ani de când s-au sfârșit faimoasele întâlniri culturale „Saeculum”, începute la Dej și continuate la Beclean.

Poate că așa li s-au părut multora, mai ales în ultimii săi ani de viață, acelora care l-au cunoscut, l-au ascultat ori i-au citit cărțile.

 
Nu numai cei care muncesc din greu și au de înfruntat multe își pierd cumpătul, se afundă înlăuntrul lor și devin nefericiți când Dumnezeu rânduiește astfel încât să-i sfințească, ci și aceia care au de-a face cu sinele lor și se lasă în seama acestuia luați de val. Dumnezeu pentru unii iconomisește într-un fel lucrurile, pentru alții în alt fel. Sădește în ei elemente, care pe unul îl face melancolic, pe altul îl face agresiv, pe altul îl face să se simtă inferior, pe altul îl face să fie confuz, pe altul furios și pe altul nervos.