Opinii

S-a observat dintotdeauna că receptarea, nevoia de glumă diferă de la om la om, de la un regim politico-administrativ la altul.
Vârstnicii sunt cei mai în măsură să constate motivațiile ei, traseul „bancului” de la un timp socio-moral la altul.
Se cunoaște ce traseu de oprimare l-am trăit din momentul în care românii staliniști au pus mâna pe putere. Libertatea cuvântului era un clopoțel ridicol, iar reprimarea ei, dură - de la ciomăgeli din partea securiștilor până la pușcărie.

Pe data de 8 noiembrie, când se sărbătoresc Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, în casa bunicilor era mare petrecere. Onomastica bunicului necesita pregătiri mai intense decât Paștele sau Crăciunul, fiindcă în căsuța lor se adunau  neamuri și prieteni, fini și vecini, care de care mai dornici să petreacă.

”Postul și gândurile bune sunt întotdeauna în armonie, fac trupul mai ușor și dau aripi sufletului!” – Ioan Untaru
Am ales să scriu acest articol acum la început de post, deoarece pentru persoanele dependente, ABSTINENȚA, este foarte asemănătoare cu postul. Postim pentru a ne apropia de Dumnezeu așa cum se cuvine, postim pentru a putea birui patimile, dependentul rămâne abstinent (postește de drogul său) pentru a-și schimba viața.

Acum la împlinirea a 105 ani de la încheierea Primului Război Mondial, Europa este în aceeași situatie care a precedat această conflagrație. Somnambulismul liderilor de atunci i-a cuprins pe cei de azi. Toata lumea e pornită spre război.

În posteritatea imediată a lui Constantin Brâncuși era clar pentru foarte mulți pragul pe care omul plecat din Hobița Gorjului l-a creat în sculptura universală. Câteva personalități din diaspora au și dat neîntârziat exegeze cuprinzătoare (Ionel Jianu, Brâncuși, 1963; Petre Neagoe, The Saint of Montparnasse, 1963; George Uscătescu, Brâncuși y el arte del sigla, 1976). Mai târziu, grație unor cercetători minuțioși și dedicați, s-a înaintat spre  inventarierea operelor lui Constantin Brâncuși (Ion Mocioi, Brâncuși.

Drept să vă spun, nu chiar la Palat, să o învăț să citească, ci exact lângă, unde este o locație cochetă pentru problemele de sănătate ale câinilor și pisicilor.
Nu cred că în toată Uniunea Europeană  (plus Moldova și Ucraina) să existe o pisică atât de sperioasă ca a mea. Oh, să nu pui mâna pe ea!
Mama ei, care era de o mare frumusețe, a învățat-o că bipedul acesta ,, cu două picioare și fără pene”-cum ne-a definit Diogene- zis și om, îți poate aduce multă suferință, cum a pățit ea, fiindcă am dus-o la castrat.

În noiembrie,
sub freamătul vântului,
ca la spectacol.
Trăitorii din mediul rural așteaptă luna noiembrie mereu cu speranța prelungirii vremii frumoase.
În popor, începutul de noiembrie, mai precis prima  jumătate a acestei luni, a fost botezată ca ,,vara leneșului”. Gospodarii care nu și-au terminat muncile de toamnă ale câmpului, mai primesc uneori în dar o secvență de timp favorabil încheierii lucrărilor agricole. Această ,,Vară de noiembrie” (Lucian Blaga) înseamnă încă o șansă în confruntarea lor cu pământul.

”Când vă surprindeți alunecând în așteptare...ieșiți repede din ea. Intrați în momentul prezent. Fiți, pur și simplu, și bucurați-vă de sentimentul vieții. Când sunteți prezent, nu este niciodată nevoie să așteptați ceva” - Ekhart Tolle

Nu putem trece sub tăcere agresivitatea umană când, din nefericire, ea ne întâmpină la tot pasul, zi de zi. Înlocuirea comunicării și a respectului altei ființe cu lovitura se extinde. O vedem, de pildă, în eforturi de dezinformare și de afectare a prestigiului unor persoane, în exercitarea funcțiilor publice ca proprietate, în împiedicarea libertăților celuilalt, în răzbunări și persecuții, în asasinate și război.

Deunăzi, s-a întrerupt apa, la toate apartamentele de pe scara blocului; robinetele deveniseră impasibile, la bucătărie, la baie.
     Vecinul a deschis intrarea la subsol și, după o vreme, am găsit lipită  pe ușa de la intrare o foaie de hârtie. Scrisese, cu litere mari, următoarea adresare conlocatarilor: