Opinii

Cu profunzimea-i cunoscută, fostul cancelar german Helmut Schmidt a lăsat în urmă cel puțin trei  atenționări: Uniunea Europeană să nu aștepte totul din afară, ci să acționeze competent pentru a-și rezolva disfuncțiile; să nu se amestece în relația mai mult decât milenară a popoarelor rus și ucrainian; să nu înlocuiască integrarea  Uniunii Europene, care are nevoie încă de ani, cu extinderea ei (Die Mächte der Zukunft, 2006). Se pot cita și alte atenționări, din partea cunoscătorilor reali.

E adevărat că în copilărie cam toate zilele semănau între ele prin faptul că aveam același program (școală, păzit vaci, muncă în gospodărie), cu o singură deosebire – lunea după-amiază așteptam dubița cu pită, la marginea drumului. Acolo, indiferent cum era vremea, stăteam ore în șir până apărea Petrea cu pita. Venea din Maieru, avea o dubiță verde cu gri, plină de pite mici, rotunde, negre și dulci, pe care le ducea muncitorilor forestieri.

Mă aflam la Biserică. Fac parte dintre  nu puținii creștini pentru care - de multă vreme încoace -, ultima zi a săptămânii se numește nu duminică, ci biserică.
     Am asistat, pe la jumătatea liturghiei, la o scenă pe care vreau doar să o relatez, ocolind cine știe câte epitate potrivite..

TIMPUL   ...   un fenomen foarte greu de definit mulțumitor, se scurge imperturbabil și odată cu el și viața, pentru că tot ce este viu are un ciclu existențial mai lung sau mai scurt.
   OMUL   ...   alcătuit din „părți mai bune sau mai rele”, face un scurt răgaz pe planeta Pământ, apoi trece din lumea cu dor, în lumea fără dor, în veșnicie.

Dată fiind centralitatea Americii în lumea de azi, orice acțiune a președintelui american devine subiect de reflecție. Deunăzi, Joe Biden a mers în Vietnam, fiind al patrulea președinte american care vizitează țara după un lung război, și a semnat acorduri voluminoase, probând astfel interesul pentru al zecelea partener comercial al SUA. Cititorul își poate da seama de importanța vizitei citind documentata carte a lui Pavel Suian, Miracolul Vietnamului (Eurotip, Baia Mare, 2023), care conturează ireproșabil fundalul explicativ.

 
Putem spune că educația unui copil începe imediat după naștere. Fiecare dintre noi ne naștem cu o anumită zestre genetică, precum și cu una pishică, emoțională, dezvăluită prin felul în care își exprimă plăcerile și neplăcerile.

Cercetătorul, teoreticianul, comentatorul preocupat de viața din zilele noastre, dar care nu escamotează dificultățile, ci le înfruntă, este întâmpinat mereu cu întrebarea: care este soluția? O pun, adesea, oameni sătui de propagandă, tergiversări și trădări, care au, firește, dreptate. Dar care este soarta soluțiilor atunci când ele totuși se formulează?

Unul dintre evenimentele fundamentale din viața țăranilor din zona noastră este ,,măsura oilor”, adică se măsoară laptele muls de la fiecare oaie pentru a se stabili câtă brânză va primi fiecare gospodar, atunci când îi vine rândul. Și, bineînțeles, e ziua în care oamenii petrec uitând de toate grijile.

   Orice loc de pe pământ are poveștile lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea să le auzi, și îți mai trebuie și un dram de înțelepciune ca să le înțelegi.
   În memoria celor ce și-au dus viața în „universul satului transilvănean”, unives ce a cunoscut în ultimul timp schimbări demografice, economice, sociale, culturale, de mentalitate individuală și colectivă, etc., mai stăruie încă povești ce cuprind în ele un sâmbure de adevăr, o experiență de viață trăită dar și fabulație și închipuiri care le dau farmec, făcându-le nemuritoare.

Se adună tot mai mulți indicatori ai declinului universităților din țară. Destul să amintesc scăderea profesionalismului, importul de patente în creștere, trivializarea cercetării academice,  confuziile culturale, avariile instituționale, maladia plagiatului. Ieșirea din lista primelor o mie de universități este doar cel mai recent.  De aceea, răspunzând la întrebările doamnei Anca Colibășanu (ziarul Făclia, Cluj), examinez mai larg involuția, pe date verificabile.