Reportaj

         Localitatea Teaca a avut dintotdeauna preoți vrednici care au zidit temeinic în conștiințele credincioșilor și care s-au zidit ei înșiși pe altarul jertfei întru Credință! De zece ani, urmând păstoririi vrednicului de laudă Părinte Vasile Chița, parohia Teaca este altarul de viețuire și de jertfă al unui preot dăruit cu mult har, un exemplu de viețuire creștină și de păstorire cu folos a turmei binecredincioase – părintele Vasile Motogna!

             Nu este niciun secret că școala din Ocnița este o școală modernă, în care învață 70 de elevi la grădiniță și în clasele I-VIII! Ceea ce era cam...secret pentru neavizați, este faptul că la Ocnița există o ...grădiniță cu copii minune și cu o educatoare dedicată meseriei până...în pânzele albe cum se zice! Doamna educatoare, în ciuda multicolorei...guri a satului (care face...să recunoaștem, farmecul vieții), este o persoană deosebită, cu preocupări deosebite și cu rezultate de excepție!

 Dubai este orașul cu cele mai multe construcții arhitecturale care vor să cucerească inălțimile și să impresioneze omenirea prin frumusețe și diversitatea formelor geometrice. Burj Khalifa este  turnul săgeată care tinde spre infinit, măsurând distanța dintre cer și pământ, Insula Palmier își desface frunzele în chip de evantai pe apele liniștite ale golfului, Fântânile Arteziene încântă privirile vizitatorilor cu dansul lor mlădios de balerine, iar Miracle Garden, pune un buchet uriaș de flori la reverul orașului.

În ultima decadă a lunii noiembrie 2023, venind din Dealul Târgului, cu o mașină condusă de prietenul meu Pompei Pop, am oprit la casa finilor săi Livia și Emil Chertes din Dumitra, foști salariați la întreprinderile din orașul Năsăud, respectiv „Ineul” și „Munca Colectivă”. Gospodina Livia face parte din ansamblul folcloric al comunei. Ne-a vorbit despre preocupările ei pe linie culturală și despre formația din care face parte, ne-a prezentat camera cu cusături fel de fel, o expoziție de artă populară, opera ei și a mamei soacră la origine rebreancă.

Urc cu maşina, de data asta nu pe Transcorvina, ci pe un drum de hotar, pietruit, până sus către Biserică. În zare se vede satul Enciu, cu Biserica impunătoare, cu dealuri dezgolite de vii în care doar câte o pasăre mai fură câte o boabă de strugure. De aici, din deal, admir şoseaua asfaltată ce şerpuieşte către Podul Ciorbii, pe la poalele unui deal pe care, spun arheologii bistriţeni, s-ar fi aflat, prin secolul X, o cetate medievală bine consolidată.

     Iubim toamna pentru darurile ei, pentru bogația recoltei ce încununează munca noastră. O mai iubim și pentru splendoarea peisajului ce oglindește începutul sfârșitului.

E din nou  sâmbătă dimineața. Încă o zi de toamnă aurie, ca în Hanu Ancuței, când, de Sfânta Paraschiva, mașina prietenului nostru, dr. Vasile Habor (Gicu), ajunge de această dată, nu la Mănăstirea Prislop, ca în urmă cu un an, pe 1 septembrie și nici ca în această toamnă, pe 9 octombrie, unde am fost pentru închinare, același trio, ci la Zoreni, un superb sat încropit cu veacuri în urmă, în căușul format de coamele dealurilor, la 40 km de Bistrița.

Grupul Dăienilor, din țară și de peste hotare și-a extins călătoria, coborând de pe Valea Frumoasei, cu orientare spre Maramureș. Am admirat orașul castanelor, am vizitat Muzeul Mineritului și apoi am străbătut minunata zonă Baia Sprie,  muntele Gutinu cu cele 150 de curbe, Mara, Desești, Șugatag, Giulești, Berbești,  Vadul Izei, intrând în Sighet, unde am poposit la șeful apelor din zonă, ing. Nelu Dăian, de pe strada Solovan, unde chimista Doina a pus pe masă cele mai solicitate  bucate tradiționale, bucuroasă că i-au sosit cei doi fii din China și Spania, Dragoș și Dan.

Pentru mine a descinde în Parva înseamnă a călca ,,pe urmele tatălui” meu care în 1943 era repartizat aici de către Episcopul Iuliu Hossu, ca tânăr preot greco-catolic.

Sub această umbra a coincidențelor am purces din nous spre Parva, în după-amiaza zilei de 29 septembrie 2023, la întâlnirea foștilor dăscăluți de Parva, cei care au slujit școala de acolo în perioada ceaușistă, până la începutul lui 1990, când după acel decembrie 1989, a urmat ,,dezlegarea de glie” a dăscăluților care au oficiat mai mult sau mai puțin timp la școala părvenilor.

         Revin, cel puţin o dată pe an în Bidiu, satul dintre dealuri, cum îl numea un distins cetăţean al aşezării, prof. dr. Vasile Andreica. De data asta nu am urmat drumul judeţean asfaltat ce duce la Nuşeni, ci din Corvineşti am pornit pe Transcorvina, un drum de hotar asfaltat ce străbate o zonă splendidă, cu pomi fructiferi şi viţă-de-vie, cu cereale şi fâneţe, raiul albinelor, cu multă sălbăticie. Drumul este opera primarului Vasile Encean, care mai are la activ şi alte asemenea isprăvi.