Reportaj
Localitatea Sâniacob s-a „reinventat” odată cu renaşterea culturii viţei-de-vie, cultură ce dăinuie aici de câteva secole. Prin anul 2008, s-a înfiinţat prima plantaţie din noul sezon, ce va purta de aici înainte marca „Lechburg”. Cristiano Guarato, administratorul şi patronul firmei, vine dintr-o puternică zonă viticolă a Italiei, cu tradiţii de foarte mulţi ani. A plantat, în anii din urmă, aproape 70 de hectare de viţă-de-vie nobilă.
Drumul vinului e pustiu. Pe asfaltul aburind înaintez fascinat de arealul ce te înconjoară. E un drum agricol, cum îmi spunea primarul Romeo Florian, recent dat în folosinţă. Brăzdează o zonă viticolă şi cerealieră de un pitoresc aparte. E ora amiezii şi liniştea este întreruptă de tractoarele cu remorcuţe ce coboară de sub pădure. În urmă cu vreo 30 de ani, aici era un paradis viticol, cu vii nobile, căi de acces, bazine pentru apă, adăposturi etc. O perioadă, Kofenberg-ul a fost lăsat să se odihnească.
Străbătând la pas satul Sâniacob, pe Drumul strugurilor, drum ce traversează aşezarea, mi-au venit în minte câteva versuri ale poetului „primelor iubiri”: „Seceta a ucis orice boare de vânt/ Soarele s-a topit şi a curs pe pământ/ A rămas pământul fierbinte şi gol/ Ciuturile scot din fântână nămol”. Acum, „ciuturile” nu mai sunt folosite. Fântânile, unele, au secat, altele nu mai sunt întrebuinţate. E început de septembrie, dar canicula continuă. E cald în sat, iar pe şoseaua asfaltată doar câţiva copii se întrec cu bicicletele. Satul este la umbră.
De curând la Ocnița s-a pus piatra de temelie a noii case parohiale. Casa veche, deși intimă și decent înzestrată cu toate cele trebuitoare traiului zilnic se apropie- ca zidire- de suta de ani!
Mi-e tare drag satul ăsta, Bungardul, nu ştiu de ce, dar de câte ori sunt acolo simt ceva special. O atracţie deosebită pe care nu o trăieşte oricine, îmi spune cu o vădită satisfacţie nedisimulată, primarul Lechinţei, Romeo Florian.
Prin satul Fântânele, străin fiind, te pierzi prin mulţimea uliţelor care şerpuiesc pe văile, altădată foarte populate, acum îngropate parţial în uitare. Cea mai cunoscută este Uliţa Ciurgăului, denumire dată de la o fântână, un ciurgău care veşnic alimenta cu apă limpede pe cei din jur. Mai este şi fântâna de la Buna, un nume atribuit, poate, şi datorită purităţii apei, foarte bună de consumat. Străbat uliţele asfaltate, apoi, împreună cu primarul Vasile Encian, ieşim în hotar. Drumuri agricole, unele asfaltate, altele pregătite pentru îmbrăcămintea bituminoasă.
Pe un drum de hotar, greu de parcurs în vremea ploilor (doar pe jos, dar cu cizme) ajungem într-o plantaţie de cătină. Odinioară aici, după ce pomicultura s-a prăbuşit, câţiva ani zona a rămas pustie, o păşune năpădită de arbuşti sălbatici. De vreo patru ani, au intrat în lucru utilajele grele, scormonind terenul, nivelându-l şi terasându-l. Buldozerele muşcau din pământul altădată roditor.
Cu câtva timp în urmă, am lăsat acasă primăvara capricioasă, cu ninsori prelungite și ploi abundente și am intrat direct în miezul verii, la temperaturile răsfățate din Țara celor șapte surori numite Emiratele Arabe Unite. Aici, florile zâmbesc tot timpul anului, în parcuri și în spații special amenajate, de o parte și de alta a șoselelor și peste tot, acolo unde se poate crea o oază de frumusețe, chiar dacă zilele sunt prea fierbinți și pe cer nu apare, nici măcar o dâră de nori.
Vecinul fermierului Cosmin Onoaie este Alin. Şi cum veşnicia durează atâta timp cât cărările între vecini sunt mereu bătătorite, Alin Toma nu îl concurează ci îl completează. Se ajută reciproc, fac multe lucrări împreună, iar rezultatul este totdeauna profitabil. Alin s-a profilat tot în zona satului Cepari, acolo unde are teren proprietate, pe legume, căpşuni şi pomi fructiferi. Livada de aproape 80 de ari are soiuri de meri, pruni, peri etc., dintre cele mai productive. De asemenea, 34 de ari de cartofi completează spaţiul respectiv.
Actualitate