Reportaj

         Neacceptarea României în spaţiul Schengen al Europei, cu toate că şi noi facem parte din UE, conform contractului de aderare, semnat la 01.01.2007, am înţeles-o într-un anume fel încă cu câţiva ani în urmă, când s-a pus mai serios problema încheierii tuturor operaţiunilor legate de securizarea frontierelor în vederea limitării emigraţiei către occident a anumitor persoane. De atunci şi până în prezent a trecut ceva vreme, iar noi, ca ţară, ne-am făcut temele cu vârf şi îndesat, de acest lucru convingându-se absolut toţi cei care au avut drept de control.

         La întoarcerea în Ţară am hotărât ca, trecând şi pe teritoriul Ungariei, să nu urmăm acelaşi traseu ca şi la plecarea spre cele patru ţări din Europa centrală, tocmai în ideea cunoaşterii şi a altor zone geografice, oraşe sau localităţi rurale, drumuri regionale sau de categorii inferioare, la care se pot adăuga noi aspecte din agricultură, din viaţa de zi cu zi a oamenilor.  După ce în noaptea trecută am vizitat, atât cât s-a putut, o parte din zona centrală a Budapestei – B-dul Rakoczi până la Dunăre, zonele de agrement de pe cele două maluri ale flu

La Archiud, de Sânziene, s-a petrecut o minune! O flacără - vie, caldă, binefăcătoare, ițită, ivită și înflorită printre dealurile acestui sat inegalabil, cu chip de Poezie, de vers ademenitor adică, de Slovă povestită ori de Poveste vorbită, răspândită prin lume pe nori albi, diafani, ca o mireasmă îmbătătoare - pe numele ei melancolic, melodios, ca o mângâiere de Melania Cuc, a transformat un vis în realitate! Sau mai degrabă a transfigurat o realitate prozaică într-un vis ademenitor, roditor în cugetele însetate de frumos!

         Uscita (ieşirea) din Veneţia cu autoturismul nu se poate decât numai prin locul pe care ai şi intrat în oraş, anume podul lung de peste 3 km care leagă zona continentală a regiunii de portul maritim (de mărfuri), dar şi mai departe, printr-un drum regional, urcând pe un deal cam de mărimea celui de la Dumitra, însă care are o cu totul altă calitate şi dotare tehnică, în vârful căruia ne-am oprit la un popas turistic pentru a servi ultima pizza de Italia.

            Duminică, 16.04.2023, prima zi a Paştelui ortodox. Ne trezim cam toţi patru deodată, ne zicem Hristos a Înviat, respectiv Adevărat a Înviat!, după care servim în grabă un mic dejun, nu înainte de a ciocni şi câteva ouă roşii pregătite de acasă, din ţară. Apoi, trecem la efectuarea unei curăţenii generale în casa care ne-a găzduit o săptămână întreagă. Apare, totuşi, şi o problemă, anume ce ne facem cu gunoiul sortat şi pentru care în curte nu există recipienţi specifici.

         Regiunea Venezia, din care fac parte Verona, Vicenza, Treviso, Belluno şi Rovigo mai cuprinde şi oraşul Padova, amplasat exact în centrul ei, este situată în nord-estul Italiei, învecinându-se la est cu Marea Adriatică şi Venezia Giulia, la sud cu Emilia Romagna, la vest cu Lombardia şi Trentino Alto Adige, iar la nord cu Austria, fiind considerată de către mai toţi turiştii străini ca şi cea mai frumoasă zonă geografică a Italiei.

         Din fericire nici măcar întârzierea, cu peste 30 de minute,  a avionului ce venea de la Londra şi ateriza pe aeroportul Marco Polo din Veneţia, cu care urma să sosească mezinul familiei nu ne-a putut întrista, întrucât aveam în faţă o zi însorită în care să putem vedea tot ce este mai frumos şi important în Verona. Oarece emoţii am avut doar la faptul să nu întârziem la Casa „Nostra” din Lozzo Atestino, unde aveam să ne cazăm câteva zile, emoţia fiind determinată prin aceea ca să găsim accesul la casă înainte de ora 24.

Luna mușcând din dealuri
                                                                                              Opt noiembrie.

               Comuna Monor este pusă pe harta țării, de și prin, mai multe repere ale viețuirii omenești în general și ale viețuirii unei comunități rurale în special! Un muzeu oglindind viața și opera renumitului om de cultură Gelu Frudui, un muzeu memorial  amintind de opera unică a scriitorului Paul Tanco, un adevărat complex cultural, perlă a Memoriei ortodoxiei la Gledin, o școală modernă ’’în toate cele’’ cum se spune, un cămin cultural, adevărat Palat al Culturii prin înfățișare și prin...activitatea sa rodnică!

La data de 6 iulie 1935 în stațiunea balneară Sângeorz-Băi s-a inaugurat sanatoriul „Dr. Ciuta” al Casei Muncii CFR. A avut loc un serviciu divin oficiat de părintele protopop greco-catolic Aurel Chintăuan și preotul greco-catolic Anton Buga, la care a luat parte multă lume. După aceea a luat cuvântul dl. Vasile V. Beloiu – inspector de control al Casei Muncii CFR., arătând rostul acestui sanatoriu, aducând elogii doamnei doctor Ciuta pentru construirea lui și marea operă de binefacere adusă funcționarilor drumului de fier.