Cultură
În publicația „Lupta” (an. II, nr. 32 din 10/23 februarie 1908), ce apărea la Budapesta, redactor responsabil George Pleșoianu, citim un „Apel” al Comitetului aranjator al damelor române din Năsăud pentru ajutorarea „unei instituțiuni culturale și de binefacere”, ce se ocupa de „masa studenților dela gimnaziul superior fundațional din Năsăud”.
În cotidianul politic, economic și social „Națiunea Română” (an.XI, nr. 15, din 21 ianuarie 1937), ce apărea la Cluj, citim un alt articol (nesemnat), intitulat „Știri din Năsăud”, cu subtitlul „Redeschiderea Casinei Române”, în care publicul era informat că în 16 ianuarie 1937 „a avut loc redeschiderea Reuniunii române de lectură din localitate”, întrucât în ultimii doi ani „a stagnat din cauza greutăților financiare”. „Noul comitet ales, având ca președinte pe d. Leon Bancu, directorul băncii Aurora, a selecționat vechii membri, a înscris noi membri și a încasat taxele restante”.
„Măsoară de zece ori ca să tai o dată” ne spune un proverb care pare a fi pornit istoric din zona săsească a Transilvaniei, de la acei meșteșugari care făceau lucrurile atât de temeinic încât erau bune și de folos o viață întreagă.
Motto: „Ia ziarul, neamule!”
Vă mai amintiți de replica din filmul „Pistruiatul”, rostită de Mihai Pleșa, „Ia ziarul, neamule”? Vremea când pe străzi se difuzau știrile proaspete, ca pâinea caldă, fluturate din foi de ziar, este demult apusă, ca multe altele. Astăzi, „foile volante” s-au mutat pe internet și, dimineața, când deschidem telefonul, site-uri nenumărate ne invită, mai agresiv sau mai nuanțat, să le citim știrile, într-o variantă modernă a uitatului „Ia ziarul, neamule!”
În cotidianul politic, economic și social „Națiunea Română” (an. XI, nr. 8, din 13 ianuarie 1937) ce apărea la Cluj, citim articolul „Publicații grănicere năsăudene”, scris de gazetarul Emil Boșca-Mălin (originar din Maieru), semnat cu pseudonimul „M. Mălin”. Printre altele, autorul notează: „Ținutul Năsăudului are un întreg trecut cultural, cu vechi instituții de cultură, cu cele mai vechi reviste ardelene, încât talentele tinere, cari răsar din toate părțile, fecunditatea lor care adaugă zi de zi un material valoros patrimoniului cultural moștenit, nu ne miră”.
În cotidianul politic, economic și social „Națiunea Română” (an. XI, nr. 4, din 6 ianuarie 1937), ce apărea la Cluj, gazetarul Emil Boșca-Mălin (originar din Maieru) prezintă, în sinteză, la rubrica „Publicații grănicere”, sumarul revistei „Arhiva Someșană”, nr. 20 din decembrie 1936, semnat cu pseudonimul „M. Mălin”. „Această publicație – zice E. B.-M. – e scriptura credințelor bătrâne grănicere, e altarul vitejiei Cătanelor negre cu cădelnițări de fapte mari în umbra cărora crește întreaga generație a tinerilor intelectuali grăniceri”.
Cenușa altarului
Alexandra Cristiana Sigmirean
Simplitatea se cuprinde-n umbre reci.
Amărăciunea rămâne ca-ntr-un album,
Precum biblia când am decis să nu mai căutăm mântuire.
Arde rugăciunea tatălui în tămâie, se sfâșie speranța mamei sub cruci.
Iar preoții rostesc cuvinte fără a le înțelege sensul.
Mă îndepărtez, târăsc, merg și apoi fug.
Crucea cade în praf, sângele se usucă pe pietre,
Îmbracă-mi pașii în roșu când voi călca spre rai.
Glasul meu strigă printre ziduri în flăcări.
Motto: „Mai sunt cuptoare
Lipsesc mâini de frământat
În satul Malin” ( I. R. Z. )
Alexandru Câțcăuan, director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Bistriţa, este una dintre personalitățile care au reușit, prin pasiune și consecvență, să ducă mai departe cultura română dincolo de granițe, devenind un reper pentru comunitățile de români de pretutindeni și un promotor respectat al valorilor literare și artistice.