Cultură

Poetul Adrian Talabă din Galați este membru al cenaclului „Noduri și Semne”, al ASPRA-Asociația Scriitorilor pentru  Promovarea Realizărilor Artistice, este redactor al revistei Boem@, autor al mai multor volume de poezie și totodată participant premiat la festivaluri literare naționale și internaționale. Cel mai recent volum al său Fulgere de gânduri se înscrie în această continuitate și poate fi citit mai degrabă ca o sinteză a unei viziuni poetice deja stabilizate, cu  stil literar și un univers filosofic propriu.

Jumătatea fiecărei luni ianuarie este ocupată pentru noi, românii, sentimental, de amintirea lui Mihai Eminescu, poetul și geniul național, momentul fiind și prilej al evaluării poziției pe care o are în spiritul societății și nivelul cinstirii operei sale.

Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj – reprezentanța Bistrița-Năsăud, Casa de Cultură a Sindicatelor, Bistrița, Cenaclul „George Coșbuc”, Revista „Mișcarea literară”, Asociația Scriitorilor din BN, Asociația Tinerilor Ortodocși Bistrița, Palatul Copiilor Bistrița, „Răsunetul cultural”
organizează, în 15 ianuarie 2026, de Ziua Culturii Naționale, evenimentul SUB SEMNUL LUCEAFĂRULUI!
Din program:
Depunere de flori , la Statuia lui Mihai Eminescu din Bistrița, Piața Mihai Eminescu,
un moment de reculegere și omagiu adus poetului, ora 15:15.

,,numai ziua trece pe sub mâna mea/
și uită/uită/că între degete ține o/
lamă de ghilotină”
 (Viorel Mureșan - ,,pietrele nimicului”)

În „Tribuna” (director Ion Agârbiceanu) ce apărea la Cluj, din 23 iulie 1939 (an II, nr. 165), citim un articol nesemnat, intitulat „Comemorarea lui Mihail Eminescu în comuna Feldru (Năsăud)”, din care aflăm că „tineretul intelectual din Feldru, jud. Năsăud a organizat o reușită șezătoare culturală, în cadrele Căminului cultural Vasile Nașcu”, cu „un program alcătuit din coruri, recitări din opera marelui poet și o piesă instructivă pentru poporul de la sate […]. Cuvântul comemorativ a fost rostit de studentul în litere, Octavian Scridon”.

Când doi se ceartă, al treilea câștigă – ne anunță o vorbă cu mare vechime, care reprezintă un avertisment valabil și în lumea de azi. Expresia românească poate că preia și amplifică vorba lui Iulius Cezar „divide et impera”, pentru că eÎmpăratuol Imperiului Roman a cucerit Galia exploatând conflictele dintre triburi. Și Machiavelli s-a referit la „divide et impera” în Principele său, explicând că un conducător poate menține puterea punând în conflict grupurile subordonate.

           Utilizând formula tradițională de omagiere academică a personalităților culturale,  Editura Bibliotecii Județene ,,Petre Dulfu” din Baia Mare, a scos de sub tipar, în cursul anului 2025, volumul intitulat ,,Săluc Horvat în oglinda criticii literare”, dedicat eminentului exponent al culturii maramureșene, ajuns la venerabila vârstă de 90 de ani. Cartea  este o antologie de texte alcătuită de către conf.univ.dr. Florian Roatiș și prefațată de prof. dr. Teodor Ardelean.

În publicația „Tribuna” (director Ion Agârbiceanu) din 21 decembrie 1938 (an. I, nr. 45), citim un articol nesemnat, intitulat „Serbarea Societății Caritatea la Colibița, jud. Năsăud”, în care suntem informați că în localul școlii primare s-a ținut „serbarea pomului de Crăciun, oferit de către Societatea de binefacere Caritatea din Cluj, copiilor de  școală nevoiași”. Pe lângă autoritățile locale, au participat „doamnele Olivia V. Deleu, prezidenta societății, și Elena Pușcariu, directoare a sanatoriului Caritatea”.

Este o frumoasă zi de toamnă, 2025, 09 octombrie, după cum reiese din autograf, când așteptăm în Sala de Conferințe a Muzeului Grăniceresc din Năsăud, anunțul cu Premiul Nobel pentru Literatură. Și acesta a venit, în preajma amiezii, și numele, mai greu de reținut, la început, a fost Laszlo Krasznahorkai. Odată aflat, lansarea de carte pentru care am venit poate începe liniștit, după cum a fost planificată.

Proverbul „dracul toate ar vrea să fie, numai ucenic nu” surprinde, în limbaj popular, o realitate spirituală veche cât Scriptura: răul nu suportă smerenia. A fi ucenic înseamnă a primi îndrumare, a învăța, a accepta o autoritate superioară – iar acesta este exact spațiul în care mândria nu poate respira. De aceea, tradiția creștină vede în mândrie nu doar un păcat între altele, ci rădăcina căderii. Sfântul Ioan Scărarul spune limpede: „Unde este cădere, acolo mai înainte a lucrat mândria.”