Cultură
De mai mult timp ard de „DORINŢA”
Să-ţi scriu trei rânduri de scrisoare,
Mă bucur că mi-am dat silinţa
Să nu ajung la „RENUNŢARE”.
„RĂSAI ASUPRA MEA” şi vină
„LUCEAFĂRUL” cel românesc,
„ÎNGER DE PAZĂ” şi lumină
Din cerul mare îngeresc.
„PRIN NOPŢI TĂCUTE”-mi eşti aproape
Şi meditez „GÂNDIND LA TINE”
„ŞI DACĂ...”nu închid pleoape
Afirm: „DEPARTE SUNT DE TINE „.
„TRECUT-AU ANII”-n şir ca vântul
Şi tu mi-aduci neîncetat
„DIN VALURILE VREMII” cântul
Pe care eu l-am aşteptat.
Stelele-ţi lucesc atât de aproape
Luceafăr mândru ce-n văzduh străluceşti
Raze ce adie pe-ntinse ape
Mă rog de codrii să te cheme
Din străine tărâmuri
Prin neasemuit al Limbii Române
Şi prin foşnetul de frunze
Şi azi tu mă chemi,
Lângă lacul din pădure
Cu nuferi albi ce strălucesc.
Sălcii pe mal plâng, cernindu-şi frunzele
Pe al lui luciu Dumnezeiesc.
Prin iarba-naltă-nrourată.
Tu vii seară de seară
Lângă lacul plin cu trestii
Cu raze luminându-ţi chipul, de îngeri invidiat
Andrei Moldovan, preşedinte SSBN, anunţă că în acest an Gala Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud nu va avea loc, conform tradiţiei, în preajma zilei lui Eminescu, ci va fi amânată.
“Gala premiilor SSBN pentru anul 2012 nu o putem desfăşura, ca de obicei, în 15 ianuarie. Ea va fi replanificată pentru a doua jumătate a lunii februarie şi o vom anunţa din timp” transmite Andrei Moldovan.
Se pare că amânarea s-a făcut din cauza banilor, bugetul judeţean nefiind conturat încă.
A vorbi despre activitatea unui om ,nu înseamnă a-i da ceva ci doar a recunoaşte. Recunoştinţa aprofundează aspecte specifice din subiectul atât de generos a unui cărturar plecat de pe Valea Zăgrii spre cercetare , ducând cu el un şuvoi de inteligenţă şi aptitudini creatoare. Acesta este Mircea Prăhase sărbătorit recent la Muzeul Năsăudean, ca un om al emancipării vieţii culturale care prin voinţă şi putere a dat chiar mai mult decât a făgăduit.
Versuri
Nicio-ndemânare
fostele mâini, tinere odată
se retrag
acum doar o parte a trupului
mai
perseverează
cu ea trec zilnic prin odăi
privesc candelabre înţepenite
umbra pereţilor melancoliei
cineva a locuit aici fără-ndoială
îmi complac părăsitele case
uşile bătând a pustiu
sunt un trup părăsit
mă aseamăn
cu tot ce-ncet
se destramă
Teritoriul pierdut
Ultimul scrib al dinastiei pierdute
Îşi sigilează cu lapte jurnalul de luptă.
Se întoarce clepsidra ,
Se aşteaptă telefonul di cer şi ora de masă.
Sunt leneşă în dimineaţa asta ceţoasă,
Ca o pisică angora
Care mai are o singură noapte până să nască.
Cui îi mai pasă de artă şi de istorie personală
În clipa pe care o poate modela din pământ
După chipul şi asemănarea unui vas cu agheasmă ?
Din budoarul cu urme de pudră şi şoareci
Stăpâna pisicii strănută.
“Opera Română din Cluj” este o monografie monumentală apărută, în două volume, sub semnătura academicianului Octavian Lazăr Cosma, autor a mai multor alte importante studii despre istoria muzicală românească, rezultată în urma unor cercetări minuţioase şi extinse pe o perioadă îndelungată de timp, asupra principalei instituţii culturale din Ardeal, considerate de către Sextil Puşcariu a fi “alături de Universitate, una din faptele mari ale generaţiei noastre".
Iată o carte care ne pune la îndemână, de-a gata, texte şi exegeze din Sfânta Scriptură, păreri despre numeroase opere literare şi despre mulţi scriitori şi artişti, invocă momente din cultura lumii, dar şi gânduri şi sentimente personale sau din propria familie, precum şi evenimente culturale şi călătorii trăite de autor împreună cu soţia şi copii săi.
În fraza de mai sus, m-am referit la minunata şi instructiva operă recent publicată la Editura Cartea Românească: „Proximităţi şi Mărturisiri”, autor Ioan Pintea.