Opinii
Dragi cititori, readuc în discuție o temă de mare actualitate în zilele noastre, deoarece observ din ce în ce mai mult faptul că asumarea și recunoașterea anumitor probleme și mai ales cele legate de dependențe șun atât de mult minimalizate și ”băgate sub preș”.
În primul și primul rând este necesar să facem o distincție clară între încredere și stima de sine. În timp ce majoritatea oamenilor consideră că stima de sine și încrederea în sine sunt două denumiri ale aceluiași concept, specialiștii în domeniu sugerează existența unei diferențe în definiții.
Specialiștii definesc “încrederea în sine” ca fiind nivelul ridicat de certitudine al persoanei în raport cu propriile abilități, capacități și judecăți. Aici discutăm despre încrederea persoanei în potențialul său de a face față provocărilor zilnice .
Conceptul „Europa de la Atlantic la Urali” este demult stabilit. Nietzsche l-a conturat, iar de Gaulle și generația sa de lideri vest-europeni l-au reafirmat. Nimeni nu l-a pus la îndoială, dar mai nou este uitat. Mai ales sub von der Leyen, când Comisia Europeană a trecut la conflictualizarea continentului.
Ce înseamnă acest nume?
Nu, nu ne referim acum la echipa de handbal. Poate altădată. Astăzi vorbim despre Gloria Bistrița, despre stadionul din parc și despre memoria unui oraș care pare tot mai grăbit să-și arunce trecutul la fier vechi.
Imediat dupa Primul Război Mondial, Ministerul de Război al României întregite a fixat Ziua "Înălțării Domnului" ca zi națională pentru comemorarea eroilor căzuți în război.
Începând cu data de 26.04.1920, în întreaga țară, an de an, prin procesiuni și festivități cu caracter religios și patriotic, erau omagiați toți eroii neamului românesc, din vremuri străbune și până în timpul nostru. De atunci am comemorat și comemoram eroii neamului pentru că prin ei ne-am câștigat libertatea, independența, suntem astăzi stăpâni ai gliei străbune.
M-am dumirit: groapa de trecere mortală din Decebal e pentru „inglezi”, nu pentru rumâni. Nici nu mai știu ce caută bistrițenii trecînd prin „groapă” și nu traversînd la suprafață, pe vechile treceri, tăind calea mașinilor, cu risc, dar nu atît de mare precum folosirea combinațiilor tehnice moderne „implementate” de edilii bistrițeni. După cum ne informa IPJ-ul, o femeie de 80 de ani din Mărișelu a căzut și s-a accidentat într-o joi dimineața pe scările rulante care deservesc Pasajul Decebal din Bistrița (14 mai 26).
Indicatorii de evoluție din România se înrăutățesc de la o zi la alta, iar, în lipsa unor decidenți competenți și a măsurilor pricepute, dificultățile populației și țării se vor accentua. Nu se trăiesc doar „crize suprapuse”, cum se spune eufemistic, ci multiple crize ce se agravează. Oriunde te afli – în estul țării, la vest, în sud și în centru, oamenii întreabă îngrijorați: cât mai ține rătăcirea și cum se iese câtuși de puțin la liman?
Dacă multă lume manifestă timorare. neîncredere sau chiar o teamă argumentată în fața acestui nou venit al tehnologiei virtuale, ei bine, concitadinul bistrițean și-a făcut din aceasta un ajutor, un prieten plin de puteri tehnice și bunăvoință.
Totdeauna, prima jumătate a unui an, șase luni în care poposim ca într-un nou continent, are o succesiune de stări ce cuprinde cvasi întregul registru de simțăminte omenești.
În lumea contemporană, perfecţionismul este văzut adesea ca o calitate. Dar cercetările recente sugerează că această trăsătură de personalitate are o ”latură întunecată”, care poate afecta grav sănătatea. Există un perfecţionism normal, bun - dorinţa firească de face lucrurile bine - şi unul patologic, asociat cu o convingere iraţională că totul trebuie să fie perfect.