Opinii

„Cu mama în Biserică în Vinerea Mare - rememorează poetul Vasile Voiculescu- e o tăcere înfricoșată. Îmi strânge mâinile mai mult ca altădată și în ochii ei plutesc lacrimi”.
       Întristată, inima credincioasă nu mai  vrea mâncare în această zi, nici apă, nici lucrurile nu  se mai leagă de mâini. Până și omul cel mai nepăsător pășește mai îngândurat, mai împovărat de aducere aminte.

Duminica la Florii...simțim mireasma de Înviere a primăverii. Însă e doar o adiere, o mireasmaă. Învierea va curge prin ființa noastră de abia după ce cuiele vor străpunge mâinile și picioarele Iubirii infinite. Este doar zâmbetul de dinainte de Înviere al copiilor.

Ierusalimul în care Iisus intra, într-o zi de primăvară, nu era un oraș liniștit. Era anul aproximativ 30 d.Hr., iar provincia Iudeea se afla sub stăpânirea Imperiului Roman. Tensiunile erau constante: taxe apăsătoare, revolte reprimate, diferențe religioase și politice adânci. Istoricul Flavius Josephus descria epoca drept una în care „tulburările și răscoalele nu încetau”, iar violența devenise aproape o obișnuință. Vă sună cunoscut?

 
Spuneam în articolul trecut faptul că, o problemă aparte și care este susținută de cei care fabrică jocurile ”creative”, este că jocurile acaparatoare pot să ofere o relație mai bună a copiilor cu natura. Tărâmul digital, însă, a uzurpat experiențele vieții reale. Azi, tehnologia a depășit biologia. Societatea noastră a trecut printr-o modificare fundamntală, iar biologia pur și simplu nu a fost capabilă să evolueze și să se adapteze suficient de repede.

 Într-un posibil campionat al  instituțiilor din România, care nu-și fac datoria decât cel mult mimând, locul I s-ar cuvine a fi ocupat  aproape cert, de Protecția Consumatorului.
Un caz de zilele trecute mi-a umplut paharul nemulțumirii, pocal cu nemulțumiri  și personale și colective, ce se adună de multă vreme. Să exemplificăm, căci faptele au puterea ce excede totdeauna cuvântului solitar.

O problemă aparte și care este susținută de cei care fabrică jocurile ”creative”, este că jocurile acaparatoare pot să ofere o relație mai bună a copiilor cu natura. Tărâmul digital, însă, a uzurpat experiențele vieții reale.

O formulă chimică simplă: doi atomi de hidrogen și unul de oxigen. Atât. Dar apa este începutul și sfârșitul vieții.
Am mai scris despre apă, nu o dată, pentru că apa face parte nu doar din conștiința mea primordială, ci și din teama că, fără apă, lumea noastră s-ar duce „pe copcă”.
M-am documentat din surse publice pentru acest material și știu că nu este o temă care să fie luată în dezbatere exact acum, când lumea întreagă pare gata să sară în aer.

Un recent chestionar întreabă ce se va întâmpla cu pereții de cărți din casele unde tipăriturile umplu zeci de rafturi?
            Observ, în această privință, câteva verbe care plutesc în agonie: a scrie, a tipări, a vinde, a cumpăra, A CITI; un cuvânt scris intenționat cu majuscule.

În lume astăzi exisă câteva țări foarte puternice din punct de vedere militar, în primul rând, iar la conducerea lor se află dictatori fără scrupule care, ca și filosoful german de renume, anticreștin notoriu, Friedrich Nietzsche, 1844-1900, cred că morala vine pe ideea instinctului și biologicului, morala aceasta a lor este o voință de putere și validează și legitimează dominarea și exploatarea celor slabi de către cei puternici, ei aduc practic teoria reevaluării tuturor valorilor, adică toate valorile tradiționale sunt valori false, nonvalori și aici ei incriminează, printre altele, creș