Opinii

   „E mai și încă mă simt tânăr sub înălțimea înstelată”  deși  „am ajuns la malul vieții”, dar văzând splendoarea naturii manifestată în mulțime de forme în regnul vegetal și animal ce își urmează un ciclu de dezvoltare, parcă nimica n-a-mbătrânit și un „dumnezeiesc tezaur” îți „umple ochii de senin”.

Cine ar fi crezut că vom ajunge astăzi în situația de a ne confrunta cu  eventualitatea apropiată a războiului? Iar pentru generațiile mai noi, această eventualitate este și mai greu de crezut. Așa cum se desfășoară lucrurile, însă, pare că suntem în anticamera războiului și că acesta poate fi mondial și nuclear.

Credință și statornicie în timpul răstignirii.
Fricoșii, nerecunoscătorii, până și apostolii L-au părăsit.
L-au urmat pe Domnul pe drumul ocărilor și bătăilor, plângând la umbra Crucii Sale, la suferințele sale. N-au ținut cont de zăngănitul armelor, de ura gloatei ce nu puteau suferi plânsul și lacrimile lor.
S-au alipit de Crucea Răstignirii, brațele lor slabe s-au prefăcut în brațe de fier, au coborât de pe Cruce trupul Domnului, L-au așezat în mormânt așteptând Învierea.

      Iubite cititoare și cititori, ,,Bucurați-vă și iarăși zic: Bucurați-vă!”, căci biruită a fost moartea prin jertfa Fiului lui Dumnezeu. Aceasta este vestea cea mai luminoasă din toată istoria trecută, prezentă și viitoare a neamului  omenesc.

   Răsfoind colecția revistei Magazin  istoric din anul 1969, dau peste  ARIPI  TINERE, revista cultural – științifică a elevilor Liceului  Nr. 2 din Dej, în care mi s-a publicat o traducere  din Pierre  de  Ronsard   ...   „Sonet  pentru  Elena”. Recitindu-l, mi-am amintit că atunci când l-am  tradus, profesorul de limba franceză, Ioan Cristoreanu, m-a luat de braț cerându-mi să citesc versurile în limba română iar el le citea în limba franceză ca să vedem dacă se armonizează.

   În toamna anului 1976 ,,descălecam” la școala din Parva, ca profesor de limba și literatura română, deja având la activ, patru ani de activitate didactică.

Prețuitul interlocutor al Dialogurilor de la TVR Cluj și TVR 3, Karen Attila Sebesi, mi-a adresat o întrebare care m-a pus din nou pe gânduri: „Ați spus de câteva ori că, după pandemie și după conflictul din Ucraina, cam totul se schimbă. Despre ce schimbări este vorba?”. Am spus. Adaug că dosare ale istoriei ce păreau închise se redeschid. Nu va mai fi lumea de până acum doi ani. Să rămânem însă acum, în spațiul aflat la dispoziție, doar la câteva exemple de schimbări.

Îndoiala lui Toma căuta pe Domnul.
Îndoiala multora dintre trăitorii din zilele de azi caute să scape de Domnul.
Toma, modelul încredințării mântuirii noastre.
Beteșugul lui Toma l-a făcut să îngenuncheze la picioarele Domnului.

În aprilie,
din hora semințelor,
 se cade în rod.
   Mereu am perceput luna aprilie ca pe o durată de tranziție, între ultimele zvâcniri posibile ale iernii și instaurarea biruitoare a primăverii.
   Aprilie este și luna ierbii care își scoate sulițele din teaca somnului hibernal. ,,Vine iarba” ne spunea poetul Ion Gheorghe. Ea  acoperă obrazul pământului și se ivește chiar și acolo unde iarna a lăsat urme de biciuire a solului și  aproape că aceasta a dispărut, ca părul de pe spatele unui cal ros de greutatea șeii.

      Este îndemnul pe care îl fac preoții credincioșilor care participă la slujba de înviere, deoarece   ...   „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea”.