Opinii

          După 28 de ani de nesfârşite suferinţe pentru majoritatea populaţiei, mai marii acestei ţări constată  că românii ori nu se mai nasc ori o întind care încotro văd cu ochii din această ţară, parcă bătută de Dumnezeu, în condiţiile în care suntem un popor creştin cum nu mai este în Europa, fapt care a făcut să supravieţuim în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei.

Popor fără voință, ușor manipulabil, sălășluit de-același demon stabil ce-l face să accepte ce îi e impus, popor docil, de secole supus. Crâcnește, chiar înjură, se-agită câteodată când criza îl înțeapă dur la beregată. Iese în stradă și se arată revoltat că cei aleși din nou l-au înșelat. Puterea stă ascunsă, se abține, și-așa revolta străzii se stinge de la sine. Sau face mici manevre, puterea cea smintită, și țara este iarăși păcălită. Se schimbă un ministru, se fac promisiuni încât uităm o vreme că trag de sfori nebuni ce-și reîncep dementul joc limbut. Poporul nostru pare-adesea mut.

Cred că ne cam grăbim să vorbim despre dictatură! Ne grăbim să catalogăm fapte sau oameni drept  dictatori doar pentru că nu fac ceea ce vor unii și alții. Știu că primarul Crețu relaționează din ce în ce mai greu cu cei din jur, cu liberalii, cu ecologiștii , poate cu el însuși, cu presa, cu propriul partid. Sigur că miza acestei bătălii politice e uriașul buget al municipiului Bistriței. Cașcavalul, că așa îi spunem, asta intersează pe toată lumea, restul e politică și goana după putere.

Și a fost a nu știu câta dezbatere publică  asupra bugetului municipiului Bistrița, iar sala a fost, din nou, goală. Mereu, mereu aceeași poveste, irezistibila poveste a miserupismului bistrițenilor față de bietul buget. 54 de milioane de euro tratate cu spatele, cu posteriorul. Mai vezi câte un civic, Bălan, Chereji, niște oameni și ei, restul, vin când au chef și cum au chef? Dar nu prea vin…

Prestigiosul portal paneuropean de știri Euronews a dedicat un amplu articol Centenarului Unirii pe care România îl va celebra în anul 2018. În context, este făcută o analiză a curentului unionist de pe ambele maluri ale Prutului, actuala R. Moldova fiind prezentată ca una dintre provinciile cheie locuite de români în anul 1918.
Jurnaliștii de la Euronews își încep materialul cu precizarea că, în timp ce Transilvania a rămas parte a României din 1918, Basarabia a devenit Republica Socialistă Moldovenească în 1940, după un ultimatum al Uniunii Sovietice.

* Invitat fiind la ampla acțiune „Anul editorial 2016; carte și presă clujeană, ediția XI”(dar desfășurată la început de 2018), mi-am zis să mă îmbrac în consecință, deci, cămașă, costum, cravată. Numai că, ajuns la sediul filialei „Traian Brad” a Bibliotecii județene, îndată ce m-au văzut amicii, au început să se amuze: „Domnule, faci campanie electorală unui partid defunct?!” Eu, total nedumerit. „Păi, portocaliul cămășii tale fusese și simbolul pentru alegerile care ne-au nenorocit cu Băsescu la președinția României!... Ha-ha!”

Revista „de cultură și gândire strategică” de la Cluj-Napoca – „Sinteza” – nu are de gând (spre satisfacția noastră) să… coboare de pe înaltul palier pe care se situează, sub aspectul tematicilor și al calității imprimării tipografice.
Nr. 44 / 2017 și-a așezat sumarul sub sintagma „Lecția germană”. Conține eseuri și o bogăție de interviuri, cu personalități din țară și din Germania. Ar merita fraze numeroase referitoare la fiecare, încât voi încerca doar să spicuiesc câteva opinii relevante, de ici, de acolo.

În cărămida primară a lumii,
Firul de praf cel mai mic se numește
 ATOM, cum spusu-i-au grecii, ”a tomos”,
De netăiat adică-n bucăți și mai mici.
Dar când nuclearele forțe,  ce țin
 Prin iubire atomul, slăbesc,
Cu vuiet și ură, protoni, neutroni
Bosoni, pozitroni și leptoni, cu ură
Rup lanțuri, bezmetici.  Electronii
Copii plâng rătăcind aruncați 
Din  orbite și-n lume se-aprind
În flăcări și-n fum Hiroshime
Din fatală, nucleară  fisiune.
Piere totul în preajmă și moartea-i

          Într-o expunere publicată cu ceva ani în urmă care purta titlul „Dimensiunea valorii”, scoteam în evidenţă conflictul dintre generaţii în literatură şi critică literară pedalând cu încăpăţânare, ca de altfel şi în alte asemenea compuneri, pentru eliberarea culoarului de lumină către tânăra generaţie de poeţi care, aşa cum am mai spus, chiar dacă nu se vor ridica deasupra idealurilor care şi le-au conceput, creţiile lor să rămână la ceea ce se cheamă limita simţului comun, iar mesajul literar să producă acea iluzie a unei realităţi super

Adam trăia 1000 de ani, noi 100! Cum s-a făcut diferenţa?