Opinii

După unele previziuni, economice, meteorologice, politice, anul 2018 se anunță unul destul de anevoios. A și început cu scumpiri, cu ieșiri în stradă. Va continua cu multe nemulțumiri, pentru mulți, astfel încât să li se poată umple sacii la cei puțini.

Cumva să crape repede, dar repede de tot. Cumva am văzut după ce am postat câteva rânduri despre Herr Doktor câtă ipocrizie este pe metru pătrat în România, în Bistrița, prin Cluj , prin satul lui Herr Doktor. Ce nu vă place? Ce anume? Că știați cu toții, daa, voi, șmecherii de la Parchet,voi  galonații de la Inspectoratele Județene de Poliție, voi ăia din grupurile de interese de prin SRI, DIPI, și alte servicii. Ceee?

În cuvinte simple, pe înțelesul tuturor, Mitropolitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului, și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, folosindu-se de cele mai reprezentative și convingătoare mărturii scrise și tradiții orale consemnate mai târziu, ne prezintă momentul crucial din istoria omenirii, anume nașterea în condiții modeste, acum peste 2000 de ani, de către Fecioara Maria, a pruncului Iisus, felul cum acest eveniment a fost perceput de contemporani și vestit apoi întregii lumi.

Cheia milei este dragostea creștină sădită în firea omului de însuși Creatorul nostru: „Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el” (Sfânta Scriptura, I Ioan 4, 16). Iubirea de semeni este binevoitoare, înțelegătoare şi cel mai natural sentiment.

Decizia președintelui american de a pune în aplicare recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului a fost prompt salutată de Cehia și Ungaria, iar apoi și de alte țări. În același timp, responsabilii actuali ai politicii externe din România au ales, în locul consecvenței cu o linie mai veche a acestei politici, o neutralitate ieftină, care nu aduce nimic, nimănui. Să privim esențialul.

Inițial, gândisem, pentru ce urmează, titlul „Datini și bișniță”, dar, după o vorbă cu o săteancă de pe Someș, am optat pentru superba și întristătoarea expresie preluată de la ea: „Obiceiuri de-a trânta”.
Toți știm ce înseamnă „a trânti”, „trântă” și alte derivate, însă a pune ideea aceasta de tăvăleală pe seama unor datini strămoșești românești provoacă nu numai supărare, ci și stupefacție.
În consecință, vreau să zăbovim asupra cuvântului / a stării de „naș” și aceea de „a nănăși”.

Revoluţia, acele zile ale învierii noastre, au devenit, demult o amintire, o biată şi nevolnică amintire despre mici Dumnezei ucişi, hărţuiţi, agresaţi prin genunile unui cer supărat şi care plângea cu sânge şi lacrimi amare. De atunci au trecut, parcă, 28 de secole, nu 28 de ani. 
Am uitat, i-am uitat, ne-am uitat înghiţiţi de ostilitatea zilnicului, lepra uscată de pe Insula Diavolului a lui Papillon, cea care ne mănâncă în fiecare zi din suflet.Florile zâmbesc la geamMerg copiii să se joace,Păsări ciripesc pe ramCând e pace ! 

   Ediția tipărită a ziarului Răsunetul Nr.7697 de joi, 7 decembrie 2017, a publicat în penultima pagină articole semnate de Cornel Cotuțiu, Rus  Augustin și Aurel Ghiba.

Chiar dacă autorii tac, iar utilizatorii nu-l recunosc, „statul paralel” există, din nefericire. Convine sau nu, faptele vorbesc univoc.