Opinii

Începând cu ajunul zilei mele aniversare și până după ea, am fost „bombardat” cu urări (nu cu…„ură”) la telefon, pe e-mail sau față-n față; doresc oricui un așa „război”.
D., prietena mea din SUA, a ținut un lung dialog cu mine și la un moment dat a făcut remarca: „Parcă ai un ton sobru pe ziua de azi.” Eu: „Eh! E calitatea sonorului.”

Apoi, dară… nici unele organisme, foruri, puteri internaționale – dragu moșului -, nu-s mai breze decât ale noastre, atunci când se motroșesc recomandări, propuneri, prevederi, legi în vorbe neclare, uneori chiar pe după casa nănașului. Bunăoară… cum e cu UNICEF-ul și proaspeții copii duși să participe la ciudata „Cântarea României” din București și alte localități, când cu recentele manifestații de pe stradă.(Bine-am zis, oare? Așe! „de pe stradă”, că nu-i tot una cu „manifestații de stradă”, asta după ce au în cap unii ori alții. No!)

Fac parte dintre jurnaliştii care au ales să nu ţină partea la trecutele proteste nici PSD, dar nici tinerilor „frumoşi şi liberi” care au ieşit pe străzi pentru a cere capul lui Moţoc. Pentru că OUG 13 este un fel de capul lui Moţoc vrem, Măria Ta, atunci, primiţi capul domnului Moţoc, deşi, mai sunt ceva capete, unele mai mari decât cel al OUG 13, retezat, aşa, protocolar. Nu ţin neapărat să comentez şi să analizez toată povestea asta a protestelor, care au fost mai mulţi, mai puţini, mai deştepţi sau mai puţin deştepţi.

Am urmărit câteva zile la televizor vocalizele din Piața Victoriei și cele de la Palatul Cotroceni. M-a cuprins însă repulsia, mai întâi pentru scenariul prost jucat de președintele Iohannis, apoi pe seama apariției într-un prim plan stupefiant al studenților.
Am avut inspirația să mă… menajez și, când apărea /apare nevoia de relaxare la televizor, deschid mai degrabă canalul AXN, cu iscusite seriale polițiste, sau Nat Geo, History.

Sunt două cuvinte întristător de corespunzătoare astăzi pentru orice domeniu de existență al poporului român.
Interjecție fiind, „mde!” exprimă semnificativ un sentiment, o atitudine fie de șovăială, fie de sfială sau de nehotărâre. Adverbul„mda!” vine el de la „da”, însă e o acceptare, o aprobare cu jumătate de gură., cu un puseu de îndoială.
Acum 83 de ani, faimosul dramaturg Eugen Ionescu publica la București volumul „NU”. Nu degeaba, în această chisăliță politico-socio-morală de „mdemda-uri s-a simțit nevoia ca în 2002 să se reediteze cartea.

În ultima vreme, luna februarie are la noi două sărbători care poartă cel mai înălţător sentiment uman şi anume, iubirea. Cea dintâi a pătruns în spaţiul mioritic cu numele de,,Valentine’s Day’’, sub influenţa unui curent străin, care în diferite ţări ale lumii poartă denumiri ca acestea : ,, Ziua îndrăgostiţilor’’, ,,Ziua iubirii’’,,Ziua tuturor inimilor’’, ,,Ziua inimilor dragi’’. Dar nu se ţine peste tot la aceeaşi dată. Deşi este destul de controversată, în ţara noastră o acceptă în mod deosebit de elevii şi studenţii.

Tocmai citeam despre piruetele caraghioase făcute la sediul NATO de către președintele mucava de la Chișinău (v-ați dat seama, l-am numit pe insipidul Dodon), când mi-a parvenit, pe net, Apelul celor 84 de academicieni români:
O chemare-protest împotriva încercărilor „de regionalizare a României sau de crearea de enclave autonome pe baze etnice, contrare Constituției României și tendințelor de integrare europeană, total neproductive din punct de vedere economic, social, al calității vieții în aceste zone.”

Este parafa pe care i-o pune pe cripta din zidul Kremlinului imensului ticălos planetar, Vladimir Ilici Lenin, un bun român de Chișinău, Nicolae Dabija, scriitor și om politic, membru de onoare al Academiei Române.
Sintagma din titlu îi aparține domniei sale, căci astfel își numește amplul studiu publicat pe întinderea a două numere în revista „APȘA” (Ucraina), îngrijită de bravul român Ion Botoș, liderul nostru din Maramureșul Istoric.

Cei năuciți de facebook-uri, de tablete și alte fericiri electronice desigur că nu prea își amintesc de acest… fotbalist, Caragiale. Sau o fi vreun mason, vreun mafiot?
Nu, domnule, a avut proasta inspirație să fie scriitor: dramaturg, prozator, gazetar. Mă rog, o fi! Dar ce are el cu actualitatea, căci (am dat fuga la dicționar) s-a născut acum 165 de ani (pe 30 ianuarie)?

„Hai acasă puişor”, din sediul din Modrogan, unde am petrecut cu tata şapte săptămâni şi un an. Din câţi au fost aseară la sediul din Modrogan, au rămas numai două – Gorghiu şi Turcan.