Opinii

Figura malefică din curtea Mitropoliei din Iaşi… Ce caută “reprezentantul Satanei” în inima ortodoxiei româneşti?, scriem despre o figură malefică sculptată, aflată în curtea Mitropoliei din Iaşi, figură ce seamănă mult cu Satana. Figura malefică parcă era lipsită de nas şi de gură, dar prezenta două coarne proeminente şi încolăcite, parcă venite din iad… După lucrările de consolidare din ultimii 2 ani de la Mitropolia din Iaşi, figura malefică se pare că a dispărut.

 
 
        Insistent şi mai tulburător ca niciodată, umanitatea îşi pune întrebarea dacă mai există alte forme de viaţă, eventual fiinţe cugetătoare, în Universul Timpului.

Titlul acestui material mi-a fost sugerat de cartea cu același titlu a ziaristului Eduard Ovidiu Ohanesian, unul dintre “răpiții” din Irak.

Icoanele creștine prezintă, uneori, viziuni extraterestre, ca și în cazul Madonnei de mai jos, pe care o reproducem.  Dificultățile teologice ce au apărut privitor la posibilitatea existenței civilizațiilor extraterestre mai avansate decât noi sunt mai puțin deranjante în Iudaism și Islamism.  Explicit, Coranul scrie:  “Și printre semnele Lui este crearea Cerului și al Pământului și a creaturiilor vii pe care El le-a risipit prin ele”.  Cu toate acestea, cele două religii remarcă rolul central al ființei umane care a fost primită în universul Divinității prin credință?&n

Prin misiunea pe care o are, Ambasada Rusiei la Bucureşti se informează asupra unor stări şi evenimente de la noi, pe care apoi le raportează, firesc, Ministerului de Externe moscovit, recte puterii de la Kremlin, în funcţie de importanţa celor ce se comunică. Între altele, s-au putut informa cât de greu adunăm banii pentru sculptura lui Brâncuşi, „Cuminţenia pământului” şi iată, s-au gândit să facă un gest absolut simbolic, donând 100 de euro, alături de un desen-schiţă, care elogiază rolul jucat de armata română, alături de cea sovietică în doborârea fascismului.

Regretatul dramaturg, prozator și poet Teodor Mazilu (1930 – 1980) lua prin anii   … 80 într-o cameră cu multe geamantane pe care erau lipite embleme ale unor hoteluri vestite în Europa, un interviu unei persoane de gen feminin, pe care o chema Liliana. Prima întrebare adresată Lilianei era – de unde ai atâția bani, din ce te întreții. Răspunsul a venit prompt – din pensii alimentare. E o situație nobilă și rentabilă în același timp deoarece ajuți la creșterea natalității, la expansiunea demografică, și scapi de griji materiale.

Verbul din titlu se referă la mine, dar, prin forma sa morfologică, are și valoare de plural. Deci…
Am aflat câte ceva despre ceea ce nu prea știam despre islamism. Când săvârșește atrocități, ne îngrozim, condamnăm, valul trece, islamul se face că intră în penumbră, se marginalizează, pentru ca apoi, fiara să aibă poftă de sânge, de moarte și intră brutal în prim-planul atenției mondiale.
Suntem momiți, adormiți în a crede că islamul e o religie, un cult. Aflăm că are componente religioase, juridice, economice, politice, sociale, militare.

Mă refer la domnul Dacian Cioloș. (Să ne înțelegem: Nu înseamnă că, folosind cuvântul „domn”, îl includ la calitatea omologată de român, aceea de „a fi domn”. Cum tot așa, în alte vremi, adresându-mă cuiva cu „tovarășe”, nu însemna că îl consider tovarăș al meu.)

Poporul aproximează traducerea zicalei latine spunând
„ te poartă de la Ana la Caiafa”; „din lac în puţ”;”între Scylla şi Caribda”; „”fugi de dracul şi dai de tat’so”.

Să zicem că nu este reprezentativ pentru societatea noastră actuală, dar, s-o recunoaștem, a început să prindă consistență.
Mi-am propus să analizez expresia, starea de fapt, din perspectiva a două verbe (pe care le consider de o prioritate absolută): „a fi” și „a avea”.