Opinii

O, nu, nu la vreo fabrică metalurgică, ci la… fosta (?) Securitate.
În vara lui 1974, după șapte ani de ședere la Huedin, am luat hotărârea în familie să revenim la Beclean.
În toamna aceluiași an, am primit , spre suplinire, la o școală de pe Valea Meleșului, o catedră de… sport și agricultură. Eram bucuros, nu conta că eu aveam pe diplomă specialitatea de limba și literatura română; doar propaganda comunistă miorlăia tot timpul despre omul nou, multilateral dezvoltat.

… al democrației. E sintagma pe care cei mai mulți o cunoaștem, ea desemnând metaforic presa scrisă și vorbită.
Din păcate însă acest „câine” are, de multe ori, un comportament departe de a sluji democrația, cum nu e mai puțin adevărat că și „democrația” a devenit un cuvânt prostituat, batjocorit, eventual, un paliativ, nu o dată, pentru ticăloși, impostori, primitivi, handicapați. Tot așa, câinii aceștia uneori au caninii cariați, dar vor neapărat să muște, latră răgușit, schelălăie, prind albeață pe ochi, mârâie, latră la Lună etc.

„Orice succes în viaţă ascunde un eşec şi orice eşec camuflează un succes”, spune Mircea Cărtărescu. Iar Aivanhov susţine că „Aparenţa lucrurilor este înşelătoare: în spatele frumuseţii se poate ascunde urâţenia, în spatele bogăţiei, sărăcia, în spatele forţei, slăbiciunea.” Cele două exemple sunt în măsură să ne arate că suişul are coborâş, că dusul are întors. Să ne întoarcem, dar, cu faţa spre noi.

Se spune că la Napoleon Bonaparte s-a prezentat omul de știință și inventatorul Robert Foulton, cerându-i „bani și timp” pentru a perfecționa invenția sa, un fel de submarin, care să-i permită Împăratului să debarce cu succes în Insulele Britanice. Napoleon l-a ascultat cu atenție, apoi i-a răspuns scurt „bani am, timp,nu” . Am aflat ulterior că avea bani deoarece vânduse americanilor cu multe milioane de dolari colonia Louisiana, că timp nu avea, deoarece trebuiau multe situații „aranjate” prin Europa și alături de generalii săi dorea să câștige bogăție, lux și glorie.

Cum am scris titlul, am și tresărit, pe motiv că sintagma de mai sus ar fi un pleonasm. Ei bine nu, trufia, sfidarea, înfumurarea pot primi calificative cu mult mai convingătoare decât cea din titlul meu.
Și acum, la subiect!
Există un crud partiduleț care a făcut o interesantă figură la alegerile din 11 decembrie, câțiva dintre candidații lui reușind să intre în Parlament. Ok! Numai că, atât în timpul campaniei electorale, cât și imediat după aceea au avut / au un comportament jenant.

Se pare că există în Ardealul bistrițean un spirit al totalității, al împlinirii, al festivității, surprins încă în versurile lui George Coșbuc. Nu în zadar figura poetului era un model pentru devenirea de mai târziu a lui Liviu Rebreanu, scriitor complex, romancier unic, cronicar de teatru, publicist, dramaturg, OM de teatru.                              

Cu cât fiecare dintre noi devine tot mai convins de adevăr, în forma lui pură, de frumos, în dozele lui mici, binefăcătoare, cu atât mai năvalnic vine peste liniştea abia găsită o furtună de prost gust, de sclipici, de carton, de plastic, de abundenţă în sens nedorit, de prea mult, de la care porneşte lehamitea. Ce feerie? Ce magie? Vorbe goale. E prea mult. Şi ce-i prea mult nu-i sănătos.

”Să îndrăznesc să tulbur universul?”
Liceanul boboc se uită zilnic la afișul lipit de el în dulapul școlar dar nu înțelege mesajul încă, doar îl simte fără să-l conștientizeze.

Ura a devenit ca oxigenul în societatea românească, nimic important nu se petrece în absența ei. E o acumulare înspăimântătoare, care n-are cum să aducă nimic bun.
Nu mai există adversari de idei, polemici cât de cât rezonabile, sunt numai dușmani, ce ar vrea ștergerea de pe fața pământului a celor cu alte orientări.

Când acum doi ani reușea de președinte al țării fostul primar de la Sibiu, am avut gânduri de bine. La Câmpulung Moldovenesc am o familie prietenă (încă din… secolul trecut); soția fostului meu coleg de facultate este săsoaică din Bistrița. Îndată i-am dat telefon, felicitând-o pentru proaspăta ispravă a celui din a cărui etnie face parte.
Doamna are un acut simț al realității și umorului și mi-a replicat așa: Nu confunda neamțul cu sasul. Una e ce a făcut Carol I, modernizând România, și alta e ce nu va face melcul acesta.