Opinii
Dupa lichidarea industriei si a agriculturii, statul s-a plictisit sa mai intretina salbaticiunile, mai precis ursii. Pentru falsul motiv ca sunt periculosi si s-au inmultit fara numar, se da liber la puscat. Voi demonta cele doua acuzatii puse in carca acestor animale. Nu exista ursi ucigasi la noi asa cum vor sa ne sperie ocoalele silvice dar si cei de la ministerul mediului. Oare nu omul este primul ucigas recunoscut pe planeta? Cine intra cu ATV-urile pe unde il taie capul? Cine construieste pensiuni si parcari, case de vacanta chiar langa barlogul ursilor?
Doi tipi împătimiţi ai problemelor de filologie discută despre multitudinea de sensuri ale vorbelor.
-Vezi?-spune primul- să luăm aceste două cuvinte: „nenorocire” şi „catastrofă”. La prima vedere s-ar părea că e o sinonimie aproape absolută. Poate să fie ceva diferenţe doar de cantitate evenimenţială, catastrofa incluzând de obicei o mulţime umană destul de consistentă, pe când nenorocirea poate lovi şi ea mai multă lume, dar foarte adesea spunem aşa ceva despre o persoană sau , oricum, câteva.
-Nu, eu cred că e acelaşi lucru! comentă cugetător al doilea.
Cum călătorului îi şade bine cu drumul, cum în România călătorul are inerent probleme cu drumul său, orice cetăţean al ţării noastre ajunge, aproape obligatoriu, în Sebeş. Spun aproape obligatoriu pentru că dacă drumurile te duc la Cluj şi de acolo la Bucureşti, automat treci prin Sebeş. În localitatea aceasta, ce mie mi-a lăsat impresia că se situează undeva între Beclean şi Bistriţa ca mărime, te întâlneşti cu toţi cei ce vin din Europa şi intră în ţară prin Banat, precum şi cu toţi cei ce vin din sudul ţării şi vor să plece înspre Europa.
M-am trezit azvârlit în strada pustie. Am ajuns o cârpă de om. Stihiile naturii s-au dezlănţuit puternic prin urbe. Un vânt tăios şi năbădăios simţeam în toată fiinţa mea, muncită şi roasă de gânduri învolburate în disperare. Două opaiţuri murdărite de noroiul aruncat de căruţe încărcate cu mărfuri, ce duceau şi oameni la gară, iluminau jurul acela. Lângă unul m-am oprit câteva clipe ca să mă dezmeticesc şi apoi să-mi aflu un alt culcuş.
Recent s-a organizat un sondaj pe toate continentele, cerându-se răspuns la următoarea problemă:
„Vă rugăm să ne spuneţi opinia dv. în legătură cu lipsa alimente din restul lumii.” Una din cerinţele majore pentru o temă de sondaj, pentru o probă a unui examen etc., este claritatea mesajului, a temei, înţelegerea tuturor termenilor din text. În mod absolut paradoxal, au apărut dificultăţi pe care organizatorii sondajului nu le-au bănuit:
- în Africa nu s-a înţeles ce înseamnă cuvântul „alimente” ;
După 11 ani, singurul post cultural românesc va înceta să emită începând de sâmbătă, 15 septembrie, de la ora 23.59. Măsura a fost dispusă astăzi, 13 septembrie 2012, prin Ordin al Preşedintelui-Director General al SRTV, Claudiu Săftoiu
În primăvara anului 1949, eram elev în anul al II-lea (clasa a X-a) la Liceul Pedagogic din Năsăud, condus, în vremea aceea, cu dragoste părintească, de marele om de şcoală, Octavian Ruleanu. Cei mai mulţi elevi eram interni; cum bursele erau puţine, fiecare dintre noi trebuia să aducă la cantina şcolii nişte cantităţi de alimente.
Colegă de clasă o aveam şi pe Domnica Burdeţ din Rebrişoara, o adolescentă armonios dezvoltată fizic, frumoasă şi cam retrasă. Avea oare motivele ei să se manifeste astfel, o nelinişteau ceva gânduri?
Mihai Răzvan Ungureanu (MRU), un tânăr „de perspectivă”, născut şi crescut în stânga boemă a Iaşului optzecist, după care, ca reorientare politică, îşi schimbă precum cameleonul, culoarea roşie, îmbrăcând haina politică de culoare galbenă a noului PNL nouăzecist, o copie palidă şi inconsecventă a adevăratului partid istoric.
Mă simt obligat să relatez ceva grav (ce persistă de ani!) vizavi de ce se întâmplă pe Pietonalul Bistriţei. De foarte mult timp (ani) fraţii COSTAN sunt o prezenţă permanentă, devenind adevărate obligaţii pentru trecători.
Noi, ROMÂNII (mai ales ardelenii) suntem mai darnici şi scotocindu-ne prin buzunare (destul de goale) „sponsorizăm”…
Paradoxul la care m-am oprit de data aceasta se referă la faptele care constituie contravenţie şi modul lor de încriminare prevăzut de anumite acte normative. Deşi este un paradox cu un pronunţat caracter juridic, l-am inclus în categoria paradoxurilor fiscale pentru că cele mai multe contravenţii îmbracă haina fiscalităţii prin sancţiunile pecuniare care se aplică în cele mai multe cazuri.