Opinii

Ceea ce fac pensionarii din Asociaţia de la Beclean (judeţul Bistriţa-Năsăud), mai cu seamă acum, când guvernul vrea să le fure din buzunar un anumit procentaj din pensia lor, e foarte aproape de zicerea Monahului Delarohia: ”Să dai din ce nu ai.”

Motto: “În Univers există două constante – viteza luminii şi prostia umană” - Albert Einstein.

Am uneori impulsuri de masochist; nu de pervers sexual, ci de cetăţean (al ultimei ţări europene pe fuştelul prosperităţii), care vrea, uneori, să îşi facă plăcerea de a se afla (potrivit înţelesului al doilea al cuvântului ”masochist”) în situaţii umilitoare, păguboase din partea – azi, a marelui partid -, iar mâine o formaţiune de buzunar (ca dimensiune, nu ca organism care buzunăreşte, potrivit practicii cotidiene, prin intermediul parlamentului si al guvernului); adică, să fiu umilit de adevăruri şi fapte măreţe puse la cale de demnitarii portocalii. Ce naivitate, nu-i aşa?

o haită de borfaşi, mecanic colorată,
supusă ritualic aceluiaşi consemn,
îndepărtată crud de mamă şi de tată,
ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn...

în fruntea ei, dementul, o javră ordinară
care ne-a sechestrat şi dreptul de-a vorbi,
descreieratul care a semănat în Ţară
doar vrajba dintre noi, în dreptul de-a muri...

nu ne-aţi iertat niciunul, ne-aţi pângărit pe toţi,
pe medici şi pe dascăli i-aţi răstignit borând,
adunătură oarbă de venetici şi hoţi
fugiţi spre-a nu vă prinde răbdarea explodând...

În Bistriţa trăieşte şi munceşte profesorul preot Nicolae Feier, de la Biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (de la Coroana) şi prin activitatea domniei sale şi-a câştigat respectul şi ataşamentul multor enoriaşi ai Bisericii Ortodoxe.
Datorită lui s-a aprofundat activitatea cuviosului ierarh Pahomie de la Gledin şi tot datorită cercetărilor lui s-a stabilit importanţa luptei pentru credinţa ortodoxă a de curând numiţilor sfinţi ai regiunii noastre.

Dacă până mai ieri se auzeau voci peste hotare că românii nu s-au remarcat prin nici un gest împotriva regimului comunist, adevărul,, încătuşat’’ multă vreme se reflectă astăzi în operele unor scriitori care au trecut prin,, exerciţiul de suferinţă’’al temniţelor din România.

Acum câţiva ani poate că fluiera o primăvară îmbietoare-n începuturi de miresme, ori o vară pregătitoare de rod. Doi tineri se întâlneau. Poate-ntr-un parc adumbrit de castani, sau într-o livadă cu vişini. Încet-încet au început să păşească alături.Cu privirile, cu gândurile, cu „brazda minţii”, cu raţia cotidiană de zâmbet. El înalt şi ea înaltă. Şi-au început să-şi compună viaţa la pătrat, înfofolită de gerul lui făurar, sau descântată de căldura lui cuptor. Au citit cât s-a putut, au scris de toate, au pritocit cărţi, ale lor şi ale altora, au făcut sute de fotografii.

După modelul execuţiilor de la vârf se desfăşurau şi cele de la eşaloanele inferioare. Îşi amintea cu oroare „demascarea” unuia, Ionescu sau Popescu, secretar al judeţenei de partid, unanim apreciat pentru calităţile sale de economist.

Din opera lui Ion Pop Reteganul (1853-1905), harnicul învăţător ardelean atât de preţuit de N. Iorga, diversă şi amplă, s-a tipărit şi retipărit mai ales colecţia lui de Poveşti ardeleneşti, care a cunoscut timp de peste o sută de ani numeroase ediţii. Ultima ediţie o datorăm tot lui Constantin Cubleşan şi a fost publicată în urmă cu doi ani (2008) la aceeaşi editură clujeană,Eikon.

E cunoscut faptul că femeile atrăgătoare beneficiază de mai multe avantaje în viaţă, datorită frumuseţii lor, li se atribuie şi diferite trăsături pozitive pe care poate nu le au.
Televiziunea are influenţe mari asupra vizualităţii consumatorilor, întărită de cinematografe şi revistele cu imagini. Nu-i de mirare că în ochii tinerilor, vedetele mediate sunt modelele ideale, iar media se preface parcă s-ar adresa doar unor oameni cu structură de model, în timp ce femeile sunt sătule de perfecţiunea mediatizată, de curele de slăbire, de pozele perfecţionate prin diferite tehnici.