Opinii

În schimbul ajutorului acordat, tânăra se simţea obligată s-o răsplătească cu tot felul de atenţii. Cel puţin ea aşa credea la început că-i aducea toate acele fleacuri drept recompensă. Venea şi, zâmbăreaţă, îi aşeza pe birou prăjituri, plăcinte, pateuri. De fiecare dată ea încerca să protesteze sau să-i dea banii pe ele. Atunci tânăra îi şoptea fierbinte, cu gura aproape lipită de urechea ei, că-i face plăcere să-i ofere delicatesele şi s-ar întrista dacă ar fi refuzată. N-avea ce să-i facă şi nici nu se putea sfătui cu cineva apropiat. Situaţia s-a complicat şi mai mult apoi.

Vă amintiţi de Bubulina din „Zorba grecul”, de personajul din film dacă nu din romanul lui Nikos Kazantzakis? De secvenţa în care bătrâna curvă moare întinsă pe pat şi camera îi este jefuită de un cârd de femei ca nişte corbi. Nerespectarea intimităţii cu moartea a Bubulinei, şocantă, mi-a fost readusă la suprafaţa memoriei de citirea articolului „Menestrelul comunismului dinastic sau cine a fost Adrian Păunescu” de pe Contributors.ro, scris de Vladimir Tismăneanu.

În toamna anului 1982, Adrian Păunescu a fost invitat în mod special la o întrunire a Cenaclului „George Coşbuc” al Casei de Cultură a Sindicatelor din Bistriţa, dar şi de Comitetul Judeţean al UTC Bistriţa-Năsăud. De fapt, în sarcina acestora au căzut cheltuielile de masă, cazare şi transport ale poetului şi, ulterior, ale membrilor Cenalului „Flacăra”. Eu am fost rugat de comenduirea sindicatelor de atunci să-i înlesnesc o întâlnire cu membrii Cenaclului „George Coşbuc” şi cu folchiştii George Munteanu, George Ani şi Florin Săsărman.

Primăria Oraşului Năsăud a fost organizatorul şi beneficiarul unui proiect bilateral cu nr. RO-11-128-2010-R3, finanţat din Programul Tineret în Acţiune, Acţiunea 1. Tineri pentru Europa, Sub-acţiunea 1.1. Schimb de tineri în perioada 03.09-10.09.2010.

Poezia Lumină lină ilustrează din plin atât valoarea volumului de debut al lui Tudor Arghezi, Cuvinte potrivite, cât şi dublul sens al termenului potrivite din structura acestuia. Într-o accepţiune adjectivală, potrivite se referă la existenţa adecvată a unor cuvinte în context, la alegerea fericită a unor cuvinte mustind de conţinut.

Apăsătorul noiembrie se asociază cu cei dragi nouă, mutaţi în lumea veşniciei. Fiecare dintre noi are părinţi,bunici,fraţi, surori,copii,prieteni, care mai trăiesc doar în gânduri şi-n vise. Fie de ziua-ntâi a acestui mijloc de anotimp copleşitor şi putred, fie de ziua a şaptea (aflată sub semnul sabiei arhanghelului),ne amintim, rostogolind o lacrimă din colţurile ochilor, de fiinţele iubite , plecate dincolo.

Primim din partea poetului Teofil Răchiţeanu un drept la replică ce se cere urgent dată acelora care, nesocotind cele mai elementare îndatoriri ale presei libere, fac din cunoscutul autor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, un „răsfăţat” al regimului trecut şi un „profitor”, şi asta numai pentru faptul că Teofil Răchiţeanu condamnă cu toată hotărârea recenta încercare de „reabilitare” a celui care i-a omorât tatăl, adică a lui Teodor Şuşman, dimpreună cu alţi săteni din Răchiţele, în acei tulburi ani ai stalinismului.

Trei poştaşi năsăudeni: RODOVICA PLEŞ, ANA DOLHA şi MITICĂ BOZOMALĂ au totalizat în serviciul poştal un număr de 114 ani, respectiv, 38, 33 şi 43.
A sosit ziua lăsării la vatră, fapt ce s-a petrecut într-un cadru festiv, colegial, într-o iubire sufletească de socializare şi respect reciproc.
În aceste momente îşi împărtăşesc noianul de amintiri, că doar se vorbeşte în popor că cine are multe amintiri este un om bogat.
Aşa este, cei trei slujitori în serviciul public au atâtea amintiri plăcute, iar munca pentru ei a fost o mare onoare.

Cine nu-i însurat să se însoare, cea care nu-i măritată să se mărite – aşa suna porunca venită de sus. În şedinţele de partid, la capitolul diverse, figura, de regulă, pe ordinea de zi. Devenise deja jenant din momentul în care sloganul se referea doar la ea. Când secretarul de partid îl pronunţa aşa, în treacăt, spre finalul şedinţei, toţi întorceau capul spre ea şi zâmbeau îngăduitori. Ea privea pe fereastră, până când se consuma momentul, prefăcându-se că nu înţelege despre ce este vorba. La una din şedinţele colectivului redacţional participase secretara cu propaganda.

Scriind miniseria de articole consacrate volumului aparţinând lui Mircea Goga, am rememorat imagini, acţiuni ale faimosului cuplu pasional, felurite momente care i-au marcat. De astă-dată, meditând într-o perspectivă creştină şi de pe un alt palier al propriei mele existenţe, explorând destinul literar-uman alcuplului „sacralizat”.