Opinii

     Găsesc într-o carte de însemnări jurnaliere a moldoveanului Constantin Clisu o afirmație tulburătoare: „Mulțumescu-ți, Doamne, că m-ai petrecut prin atâtea!”
     E o exclamație a unei venerabile românce ajunsă în preeria canadiană în perioada interbelică. După ce înșiră împrejurările deloc prospere ale vieții ei, iată, finalmente, ce-i declară scriitorului.

”Omul a fost creat să fie liber. A primit la facerea sa două daruri divine inestimabile: conştiinţa şi libertatea”
Libertatea omului este dar de la Dumnezeu. Putem considera că libertatea noastră este limitată chiar de la început din dorința lui Dumnezeu sau că ea ar putea însemna o supunere necondiționată față de Creator, ca și cum ne-am găsi într-o relație de „Stăpân – rob” cu Dumnezeu?

        Dintre cele mai tulburătoaree dezvăluiri pe care Serghei Beria le face în cartea sa: „În inima puterii staliniene” sunt cele despre răspunderea copleşitoare a lui Stalin pentru uriaşele pierderi suferite de Uniunea Sovietică mai ales în prima parte a războiului împotriva Germaniei.

În ultimele decenii s-a trăit într-o lume cu competiții, dar deschisă la cooperare. Ea se destramă acum, sub ochii noștri. Părăsirea cooperării create din 1972 încoace a dus deja la conflictele ce ocupă scena lumii de astăzi. S-a intrat în „război rece”, iar trecerea la „război cald” pe scară mare nu se mai exclude. Trăim scindarea marii politici, la care se adaugă alte scindări – mai ales o scindare socială și, o alta, a minților.

        Durerile o apucaseră pe biata femeuie spre seară. Se întuneca. Era doar ea cu fetiţa ei de cinci anișori, Agny.
      Ce să facă? Ce să facă? O  rugă pe singurul ei ajutor, pe micuța Agny, să meargă la o vecină de aproape, să-i spună ce se întâmplă și saceea ă aducă medicul.  Necaz, acesta fu plecat, dar nu pentru multă vreme se întoarse și iată-l grăbindu-se la noul caz.

        În 1998, cu doi ani înainte de moarte, fiul celui mai renumit călău al epocii lui Stalin, pe nume Sergo, publica la Paris un volum memorial: „Mon pere, Lavrenti Beria, au coeur de la pouvoir staliniene” (Tatăl meu, LB, în inima puterii staliniene).
     Aflat în toiul unor mari evenimente și în preajma lui Stalin personal, fiul lui Beria a avut misiuni tehnice de spionaj și contraspionaj, încât a știut toate tainele puterii comuniste și ale marilor state ale lumii..

      În una din seri, soţia îmi povestea despre o străbunica a domniei sale, o oarecare  Irina din lumea femeilor de la ţară, unde se află risipite adesea comori de credinţă şi înţelepciune.
     Erau –într-o seară de iarnă- strânse la un loc, la un fel de şezătoare, un grup de femei şi fete tinere de la Matei –satul soţei şi unde am fost profesor întâi.

La începutul lunii martie, președinții social-democraților și liberalilor din România au anunțat comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare, devansarea alegerilor prezidențiale și perspectiva candidaților comuni ai celor două partide rivale. Încotro duc asemenea decizii?
Știm prea bine că într-o societate pot fi instituții formal democratice, dar acțiunile decidenților să fie diferite. Din nefericire, situații de acest fel au fost multe în istoria europeană din anii treizeci încoace. Oricum, propoziția de mai sus este confirmată de ceea ce se petrece în țară.

 
“Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Mc. 8, 34)
 
Ascultarea desăvârșită față de Dumnezeu, fără nici un fel de împotrivire, chiar și dacă anumite lucruri par iraționale și greu de împlinit, este foarte greu de făcut.
Orice lucru am face, dar mai ales dezvoltarea relației cu Dumnezeu, trebuie făcut până la capăt, până la sânge, trebuie să fim gata să murim pentru el. Trebuie să ne învățăm să ne facem datoria. Din neputința noastră duhovnicească însă, toți facem treabă de mântuială.

Minune și Taină adorată de poeți, respectată de sfinți! „Nemuritoare odisee” zugrăvită prin cuvânt! Anotimp al soarelui în care „natura se odihnește”.