Opinii

            La invitația generoasă a unei foste colege cadru didactic, dna. profesoară Cornelia Iașinschi, ne-am  reîntors pentru o zi, subsemnatul și soția Florentina, în locurile unde am profesat vreme de două decenii.

Românii din Transilvania bineînțeles că știu ce înseamnă ungurescul refuz: „Mă, omule, nu !”
     Am fost stimulat să iau o astfel de atitudine din pricina unor reacții în mass-media românească pe seama unor indivizi care nu-și potolesc mâncărimea într-un loc puturos al trupului uman.

Suntem în mijlocul tensiunilor create de schimbarea lumii. Ele vin din două surse majore: competiția supraputerilor, într-o geometrie variabilă în care au intrat din 2010 încoace, și confruntarea dintre globalism și suveranism, fiecare cu variante. Spre ce ne îndreptăm?
Caut să răspund în cele ce urmează. Nu înainte, însă, de a mulțumi organizatorilor – Fundația „Regina Maria” și Editura Creator (Brașov), precum și partenerilor lor – pentru invitația de a conferenția asupra identității, suveranității și ordinii mondiale.

Cuvântul artă exprimă lucruri pompoase. Galerii dichisite cu eleganța aristocrației de odinioară, ornate cu tablouri și sculpturi a căror măiestrie strigă minții curioase „ești prea primitivă ca să mă înțelegi”.
Ne trezește imagini ale unor grandioase săli de concerte, prin care răsună o muzică a cărui magnitudine pare să batjocorească simplitatea plăcerilor noastre.

      Duminica este o zi în care staționăm din drumurile propuse și reflectăm. Duminica este o zi a întoarcerii, de pe unde am umblat în timpul săptămânii, prin locuri, prin cărți, de recapitulare din momentul startului până în cel al sosirii, pentru a începe alte și alte capitole.

La începutul anilor nouăzeci, mințile se deschideau spre orizonturile largi ale libertății, drepturilor și democrației. Azi, multe se repliază în optici de conjunctură. Se perorează din nou despre dezvoltare, dar fără libertăți și drepturi, și despre democrație, în absența consultării și dezbaterii. Se postulează libertăți, când sărăcia se extinde, sau normalitate, când crizele sufocă inițiativele.

     Când se iscă, din când în când, câte o pâlpâire de lumină, în prezentul nostru cenușiu, ai o reacție de mirare admirativă.
     Iată: A intrat de curând în librăriile din țară  volumul „Sociologie”, alcătuit de bistrițenii Brumărel Ciutan și Adrian Balaș. Așa cum se menționează încă pe coperta I, este un „ghid de pregătire intensivă pentru examenul de bacalaureat” - necesar, tentant și pentru elevi și, deopotrivă, la clasă, pentru profesori.

În zona noastră geografică, luna mai, pare o lună mai deosebită, mai ales datorită evoluției temperaturilor din timpul zilelor și a nopților, a dezvoltării vegetației, a vieții regnului animal.
Nu poți să rămâi indiferent când înfloresc diferite specii de pomi și de flori ce oferă un spectacol natural bogat în culori și parfumuri care îți delectează simțurile, mai ales cel vizual și olfactiv. După ce petalele pomilor fructiferi cad, poți întrezări roadele acestora, poți spera că în lunile următoare o să le poți savura fructele.

            Trăim într-un secol al vitezei, situație trasă după noi din secolul trecut. Mașini care trec ușor peste suta de kilometri la oră, TGV-uri care nu sar de pe linia ferată, avioane supersonice… Dar măsura performanțelor noastre la viteză ar putea fi dată, acum, de rachetele hipersonice cu încărcătură nucleară. Avioanele cu reacție care sparg zidul sonic sînt nimic pe lîngă asemenea rachete.

     În  preambulul monumentalei ,,Istoria literaturii române contemporane-1941-2000”, reputatul critic literar Alex Ștefănescu, într-o manieră inegalabilă, face o sumară trecere în revistă a frumuseții morale a neamului românesc.