Opinii

Istoricii din țară consemnează că România ultimelor decenii a înregistrat cea mai gravă prăbușire din istoria ei în timp scurt. Jaful resurselor ei, scrie un analist de peste Ocean, depășește perioada fanariotă. Privatizarea a fost înțeleasă ca devalizare, democrația a fost ruptă de răspundere, politica externă se practică abandonând interesele țării – spun până și parteneri externi. După raportări, România înregistrează creștere economică și de PIB, dar sărăcia este cea mai mare în Uniunea Europeană (38% cetățeni sunt la marginea sărăciei).

         O ceață densă m-a întâmpinat când într-o dimineață de primăvară timpurie, după mulți ani de absență, am coborât din tren, în orașul copilăriei mele. Un oraș, o veche cetate, din care timpul nu a șters amintirile, poveștile de viață, de oamenii care au poposit pe aceste meleaguri, de oameni care au trăit aici întreaga lor viață. Frumusețea și nostalgia vremurilor trecute.

      Starea țării noastre și viața covârșitoarei părți a locuitorilor săi cer tot mai mult o reacție din partea  fiecărui cetățean. Este destul să observăm că suntem țara cu  cea mai mare pierdere de populație din Uniunea Europeană, cu o speranță de viață cu opt ani mai mică decît media europeană, cu cel mai mic venit mediu. Suntem națiunea cu cel mai mare  grup de oameni  expuși sărăciei și privațiunilor. Suntem țara cu o îndatorare mai mare ca oricând în istorie, în care se trăiește cotidian pe datorie.

     Adică, trei scriitori, cu prestanță ritmică în revuistica anilor aceștia, din Răsăritul Transilvaniei, spațiu pe care-mi place să-l numesc „Județul Coșbuc-Rebreanu” - aceștia trei fiind Olimpiu Nușfelean, Menuț Maximinian și Cornel Cotuțiu - am participat la Baia Mare la manifestări aniversare datorate împlinirii a 20 de ani de la înființarea revistei „Nord Literar”. Însăși denumirea publicației dă măsura conținutului ei și fermității în a releva spațiul istoric, cultural de unde emană.

Stau în holul unei școli, așteptând niște lucrări de corectat, să facem schimbul, cum se spune.

Cunoașterea lumii trăite
Andrei Marga
Am publicat în timp monografii de discipline și de gânditori și citez frecvent autori de referință din varii domenii. La rândul meu, sunt însă întrebat care este, dincolo de toate, vederea proprie. Unii cititori mă întreabă – cel mai recent la o lansare de carte în București – și despre unitatea publicațiilor. Pentru lămurire, cred că este bine să răspund.

   Ajunge conducător al regatului Noului Babilon, fiind fiul lui Nabopalassar, cel care înlăturase dominația assiriană, înfrângând armatele orașelor-state vecine și distrugând orașul Ninive.
   Profetul Ieremia, relatează faptul că în anul 605 î. Hr. , lângă Karkemiș, pe Eufrat, Nabucodonosor al II-lea înfrânge armata egipteană și o urmărește până la frontierele Egiptului, apoi se întoarce și ocupă tronul Babilonului după moartea tatălui său Nabopalassar.

Muzeul din Voitec al Fundației ASOCULT (Timișoara) a organizat în 15 iunie a.c.o reuniune de conferințe în memoria profesorului Emil Cazan, dispărut prematur, după o carieră ce a lăsat în urmă înfăptuiri de larg interes public. Am avut prilejul de a coopera nemijlocit cu domnia sa atunci când s-a construit actuala clădire a Facultății de Științe Economice din capitala Banatului. Prestațiile sale au fost multe și durabile.

Firește, la Mihai Eminescu mă refeream. E o zi distinctă de calendar al oricărui român. Luceafărul culturii românești e unul dintre spiritele care țin vie calea de la pământ la ceruri.
     În acest context astral, vreau să dau contur unei stări lăuntrice iscate în aceste zile. Și stârnite de un dialog întâmplător cu un agreabil fost elev la cursurile serale de liceu. Ne zâmbim de câte ori ne întâlnim, e un caz nu tocmai des de semen cu bun simț, cu simțul măsurii, receptiv la subînțelesuri în comuncare.

Somnul este, cum se știe, parte a vieții organice, încât nu se poate supraviețui fără somn. De altfel, oamenii care dorm mai puțin de șase ore sau mai mult de nouă ore pe zi au necazuri. Somnul este definit ca stare fiziologică periodică și reversibilă, caracterizată prin suspendarea conștienței, chiar a sensibilității, și relaxarea organismului (cardiacă, în general musculară, respiratorie, etc.).