Opinii

Iată, doar de pe o stradă:
„Pep co”, „Staropramen prague”, „Betty ice”, „Bet seven”, „Husquwarna”, „Parti rol”, „Royal Slots”, „second hand”, „Ruris”, „Honda”. „Dynamic Tools Stihl”, „Car Wash”, „Opti Keyes”, „Peny”
Mă opresc aici. S-a priceput, sunt nume de magazine, localuri, sedii de firme. Mai precizez: Nu e o stradă din... Londra. Și, ca să te dumirești ce e înăuntrul unor astfel de spații, cercetezi vitrina sau intri înăuntru, doar că în situația asta poți provoca nedumerirea celui de la tejghea.

Eliberarea lui Cristian Popescu Piedone nu e o știre pasageră, pe care să o sufle repede vîntul de pe ecranele televizoarelor. Fostul primar din Capitală a obținut anularea sentinței din dosarul Colectiv și va putea candida din nou pentru un post de privilegiat al sorții. Vinovăția pentru tragedia de la Colectiv nu aparține, din păcate, unui singur om și unde-s mai mulți cu musca pe căciulă nerușinarea crește! Cînd vinovăția se împarte la mai mulți, se porționează (juridic?) în cantități tot mai mici, pînă devine neglijabilă. Neglijabilă și ultrapericuloasă.

Ceea ce părea stabilit în lume după 1990, este tot mai evident pus în mișcare. Convingerea dezordinii a și dominat în deceniul anterior. La noi, un coleg avizat argumenta că s-a intrat în „secolul Asiei”. Un fost ambasador al României punea recent în relief, de pildă, afirmarea energică a Vietnamului. Aș face încă un pas – dincoace și de ceea ce deja administrația Barack Obama numea „mutarea centrului lumii la Pacific” – spunând (împreună cu Theo Sommer, China first. Auf dem Weg ins chinesische Jahrhundert, C. H.

„Momente înălțătoare, emoționante, pline de lacrimi. Prin această priceasnă ne îndemni să fim cu mai multe minute pe genunchi și mai puține clipe de durere. Pentru că numai așa vom putea trăi, măcar, bucăți și margini de cer. Ești o bucurie, împlinire pentru părinții tăi, dascălii tăi, pentru toți sângeorzenii și românii de acasă și de pe alte plaiuri. Mulțumim lui Dumnezeu că ni te-a dăruit nouă”!

Statul actual din țara noastră etalează neajunsuri mereu mai grave, care nu sunt ale vieții obișnuite. Azi sunt evidente patru avarii.
Prima ține de tratarea subumană a cetățenilor. După 1989, în România s-au vândut copii, mai apoi s-au făcut afaceri cu tinere, în 2020, afacerile s-au extins și la exportarea de „zilieri”, chiar sub „starea de urgenţă”. În 2023, se dezvăluie cruzimea deposedării și jafului la care sunt supuși „bătrâni” în „azile ale groazei”. După ce, în ultima decadă, au ars de vii oameni în cluburi, spitale și alte locuri publice!  

         În fața unui public numeros, de câteva mii de persoane, în data de 7 aprilie 2014,  la Dayton Beach (Florida) s-a ținut  o manifestare de mari proporții, la care au participat oameni de știință creștini și atei, cu tema: ,,Filosofie-știință-teologie”. Asemenea manifestări sunt dese peste Atlantic și atrag mii de spectaori, care și plătesc bilete de intrare, într-atât sunt de atractive prin teme, cât și prin participarea unor prestigioși teologi, alături de oameni de știință și cultură.

                                     Moto: „Suntem confuzi în legătură cu ce avem, cu ce dăm sau cu ce ni se ia și, mai ales, cu ceea ce primim în schimb.”

Mereu riguros, Rudolf Bultmann ne-a obișnuit să fim rezervați în privința izvoarelor privindu-l pe Isus. El a scris că „despre viața și personalitatea lui Isus nu mai putem cunoaște ceva, căci izvoarele critice nu s-au interesat de acestea, în rest sunt foarte fragmentare și copleșite de legendă, iar alte izvoare asupra lui Isus nu există” (Rudolf Bultmann, Jesus, 1926/1951, p.10). Dar deja elevii săi au trebuit să-l corecteze.

„Nu-n palma mea
Ci-n mâna Ta,
E scrisă, Doamne,
Inima vieții mele.”         
(Lucian Blaga)
Poetul Traian Dorz, apostolul și cântărețul în versuri al Golgotei, spunea odată că noi, toți, suntem așezați de Dumnezeu. „Voi sunteți sarea”, „voi sunteți lumina”, așa rostește Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Care Se naște și este IUBIRE.