Opinii

Există o sensibilitate profundă a transilvănenilor față de semnificația satului în istoria poporului nostru chiar numai gândindu-ne la Octavian Goga, George Coșbuc, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga. Vedem astăzi starea incertă a satului românesc începând cu vremurile colectivizării, industrializării și urbanizările comuniste și continuând cu fenomenul emigrației în Europa și în lumea largă, care a venit după evenimentele din anul 1989.

Se recunoaște larg astăzi că trăim trei crize. Pandemia din 2020  a antrenat o „criză sanitară”, încă neînfrântă. Dificultățile în alimentarea cu energie la prețuri accesibile țin de o „criză energetică”. Se adaugă o „criză economică” – industrii întregi sunt afectate, se mătură firme, șomajul crește, prețurile explodează, datoria publică sporește. În fapt, s-a intrat într-o „criză internațională”. Optici axate pe „luptă” destramă o lume a cooperării, iar războiul atrage deocamdată mai mult decât pacea.

   Nemulțumirea față de politicile actuale pare în creștere, în diferite țări. Fapt este că altădată, politicienii se ridicau dintre cetățenii cei mai merituoși și mai de vază, capabili să conducă. Azi, în evaluări deschise, cei întrebați pun rareori pe primele locuri politicieni. Aceștia se pot și vota, dar, în mod frecvent, a doua zi se critică ce s-a votat. Răul mai mic devine repede răul însuși.

De peste 30 de ani țara este pe mâna unor politicieni extrem de bogați, de stânga, de dreapta, mai de stânga, mai de dreapta, de centru, de pe margine și din alte direcții, grupați în Parlament și în structura unităților deconcentrate(marea pușculiță pentru partidele aflate la putere). An de an averile acestora cresc proporțional cu sărăcia poporului. De la bază și până la vârful  piramidei nu se urcă pe baza valorilor morale, ale cunoașterii, ci doar pe cea a averii, a bogăției nemăsurate obținute prin ocolirea flagrantă a legilor clocite tot de către aceștia pentru a fi încălcate.

Motto: „Învățătorul este cel care are posibilitatea de a corecta insuficiența cronică a educației primite în familie.” (Nicolae Manolescu)
     Nu disprețuiesc cuvântul „uliță” decât în situația în care el este sinonim cu „stradă”.
     Lumea satului cunoaște proprii aspecte, dintre care unul îmi atrage atenția de multă vreme.
     În mass-media, dar și în dialogurile ce se iscă pe această temă se dau știri, se fac analize pe seama educației și a calității  învățământului, la acest capitol.

Nu s-a avut răbdare nici măcar să se termine postul Sfintelor Paști și bombardamentul mediatic asupra Bisericii Ortodoxe Române s-a declanșat cu o vigoare care, neîndoienic, ridică semne de întrebare. Chestiunea centrală a
atacului, probabil neterminat, a fost data sărbătoririi Sfintelor Paști în Biserica Ortodoxă Română, și sugestiile au fost lansate de Adrian Papahagi și Teodor Baconsky, doi intelectuali de forță ai României de astăzi.

Dacă ne-am lua după Sceneta “Maria și Gheorghe”, ( făcătura de un gust discutabil și îndoielnic a T.V.R.-ului - n.n.) în care personajul apare în ipostaze nostime, capabil de tot felul de năzbâtii, ce provoacă ilaritate, s-ar putea deduce că Gheorghe n-ar fi o persoană demnă de apreciere și respect, deși toți știm și avem exemple chiar din familie, ce contrazic această falsă și artificială imagine, în neconcordanță cu realitatea.

Am citit cu mult interes „însemnările” prin care unii colaboratori ai ziarului Răsunetul își amintesc de începuturile activității lor în ale scrisului. Gândul m-a purtat într-o perioadă cu peste 50 de ani în urmă când   ...   am fost un om ca toți oamenii, „unul tânăr, care a pornit în căutarea vieții. Nu știa bine unde avea să ajungă, prin câte stări și închipuiri avea să treacă”.

Statul modern s-a construit pe libertăți  și drepturi fundamentale ale individului și cetățeanului, dar și pe suveranitate. Aceasta, în triplă privință: suveranitatea poporului, suveranitatea națiunii și suveranitatea statului. Fiecare este chestiune de drept.

 Formulele obișnuite de salutare nu conțin decât foarte puțin sens, Se spune  ,,Bună ziua” indiferent dacă e zi cu soare, furtună sau înnorat, dacă suntem bolnavi sau sănătoși. Ne semnalăm prezența salutând, iar uneori salutul indica o formă de respect. La romani, formula obișnuită era ,,Salve”, in vreme ce rangul înalt se bucura de formula ,,Ave”: ,,Ave, senator”, ,Ave, Caesar Imperator”.